Doliu uriaș în Biserica Ortodoxă: A murit părintele Ambrozie, starețul Mănăstirii Zografu
Biserica Ortodoxă Bulgară a anunțat luni trecerea la Domnul a arhimandritului Ambrozie, starețul Mănăstirii Zografu din Sfântul Munte Athos. La vârsta de 85 de ani, părintele Ambrozie a lăsat în urmă o moștenire spirituală și culturală semnificativă, fiind considerat un pilon al vieții monahale athonite.
Citește și: Fraților, vine diavolul duminica viitoare la noi. Vă rog să fim gazde bune… (întâmplare adevărată)
Născut sub numele de Ambrozie Tyrolenkov, acesta a urmat Seminarul Teologic de la gara Cherepiș, în Bulgaria. După finalizarea studiilor, în 1973, și-a început viața monahală ca novice în Mănăstirea Bačkovo, una dintre cele mai importante lavre ortodoxe bulgare. Patru ani mai târziu, a fost tuns în monahism, primind numele de Ambrozie. În 1981, a ales calea Sfântului Munte Athos, unde și-a dedicat întreaga viață rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu.
Trei decenii de păstorire la Mănăstirea Zografu
Începând cu anul 1997, arhimandritul Ambrozie a fost numit stareț al Sfintei Mănăstiri Zografu, una dintre cele mai importante lavre athonite de tradiție bulgară. Sub îndrumarea sa, mănăstirea a cunoscut o amplă dezvoltare culturală și educativă. S-au publicat numeroase lucrări teologice, vieți de sfinți, opere patristice și studii pe teme ortodoxe actuale, contribuind la promovarea spiritualității ortodoxe în lumea contemporană.
O perioadă dificilă a fost reprezentată de incendiul devastator care a afectat o parte din clădirile mănăstirii. Cu sprijinul obștii monahale și datorită eforturilor sale neobosite, arhimandritul Ambrozie a reușit să coordoneze lucrările de restaurare. Sub păstorirea sa, au fost construite noi clădiri destinate pelerinilor și a fost amenajată o bibliotecă modernă pentru călugării mănăstirii, consolidând astfel un important centru de studiu și rugăciune.
Legăturile istorice dintre Mănăstirea Zografu și români
Mănăstirea athonită Zografu are o relație strânsă cu Țara Românească și Moldova, mai ales datorită sprijinului oferit de domnitorii români de-a lungul secolelor. Unul dintre cei mai de seamă ctitori ai acestei mănăstiri a fost Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare, care, între anii 1466-1502, a contribuit la restaurarea așezământului monahal, oferindu-i sprijin financiar și protecție.
În pridvorul Mănăstirii Zografu, Sfântul Ștefan cel Mare este pictat în rândul marilor ctitori, alături de împărații bizantini și domnitorii Serbiei, fiind reprezentat între Alexandru Lăpușneanu și Vasile Lupu.
De asemenea, în perioada modernă, Mănăstirea Zografu a fost condusă de un român. Arhimandritul Dometie Trihenea a îndeplinit funcția de stareț timp de un deceniu, începând cu anul 1965, marcând astfel o perioadă în care tradiția ortodoxă românească a fost puternic prezentă în viața acestei mănăstiri.
O moștenire duhovnicească durabilă
Trecerea la Domnul a arhimandritului Ambrozie marchează sfârșitul unei epoci importante în viața Mănăstirii Zografu. Activitatea sa pastorală, culturală și administrativă a lăsat o amprentă semnificativă asupra așezământului monahal și a comunității ortodoxe. În urma sa, rămâne o mănăstire întărită spiritual și material, un loc de pelerinaj și rugăciune care continuă să inspire generațiile viitoare de monahi și credincioși.
Citește și: Otrava care încet ucide omul.. Ați observat cum se destramă familiile în ziua de astăzi?
Obștea monahală și credincioșii îl vor pomeni cu evlavie pe cel care și-a dedicat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu și păstrării tradiției ortodoxe athonite.
