Dumnezeu, Care îngăduie necazurile, trimite şi mângâiere…
Vă doresc din inimă ca îngerul dumneavoastră păzitor să vă păzească viaţa pământească în pace şi bunăstare, călăuzindu-vă pe această cale la veşnicia cea fericită. Întocmai: viaţa noastră pământească este o cale, atâta doar că ea nu se măsoară cu distanţele, ci cu trecerea timpului. Pe o cale obişnuită întâlnim lucruri după lucruri: pe calea vieţii pământeşti vin întâmplări după întâmplări, iar omul nu ştie ce întâmplări îl aşteaptă în noua zi care vine.
Dumnezeu, Care îngăduie să vină necazuri asupra omului, între necazuri îi trimite şi mângâiere. Eu sunt încredinţat că această mângâiere o aduce inimii dumneavoastră de la tronul lui Dumnezeu sfântul înger ce vă păzeşte, pentru că mângâierea adevărată poate veni doar de la Dumnezeu.
Distracţiile pământeşti nu fac decât să amorţească necazul, fără să-l nimicească: îndată ce ele tac, necazul, venindu-şi în fire şi întărit parcă prin odihnă, începe să lucreze cu şi mai mare putere. Dimpotrivă, mângâierea de la Dumnezeu nimiceşte întristarea inimii din rădăcină – din gândurile întunecate ale deznădejdii. Ea aduce omului gânduri bune şi smerite de supunere faţă de Dumnezeu, gânduri pline de credinţă vie şi de blândă nădejde dulce.
Înaintea privirilor minţii se descoperă veşnicia nemăsurată, iar viaţa pământească începe să pară o scurtă călătorie, fericirea şi nefericirea ei încep să pară neînsemnate, nimicnice, fiindcă toate asperităţile vieţii pământeşti sunt netezite, sunt nivelate prin contemplarea veşniciei.
Sf. Ignatie Briancianinov – De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia
