Dumnezeu îţi dă mai mult decât meriţi, ca să trezească în tine o recunoştinţă, să-L iubeşti şi tu
Părinte, dacă nu-L putem iubi pe Dumnezeu, din cauza împietririi inimii, sau a păcatelor, ce facem?
– Îi cerem tot Lui. Pentru fiul pierdut – mort a fost şi-a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat – când a primit iubirea adevărată de la Dumnezeu, iertarea păcatelor, aceasta a fost mai mare decât averea pe care a primit-o când a cerut el de la tatăl: „Tată, dă-mi partea mea de avere!”, când el era ca domnu’ Goe şi a cerut să-i dea Dumnezeu averea lui, a lui! Şi Dumnezeu, după ce a spus: „Daţi inel în dreapta lui!”, a spus: „Jertfim viţelul cel gras, să ne veselim!”.
Dumnezeu de aceea îţi dă mai mult decât meriţi, ca să trezească în tine o recunoştinţă, să-L iubeşti şi tu. Că n-a fost vrednicie ceea ce i-a dat Dumnezeu la fiul cel pierdut.
Părintele Adrian Făgeţeanu
Extras din Viaţa mea – Mărturia mea, Interviuri de Andrei Dârlău, volum coordonat de Ciprian Voicilă, Ed. Areopag, București, 2011, pag. 129-130
Intotdeauna m-am intrebat de ce a procedat asa tatal – aproape ca i-a dat mai mult fiului risipitor. Acest articol imi raspunde, macar ma trimite cu gandul la o ipoteza.
Din iubire Dana , din iubire , intodeauna tanjim dupa ce nu avem, ala il dorim cel mai tare, nu ce se lasa usor ,vrem sa avem, ce nu putem avea.