E un păcat dacă fata renunţă la părinţi pentru a se căsători cu băiatul?
Există doi prieteni, fată şi băiat, care vor să se căsătorească, dar sunt împiedicaţi de părinţi pentru că aceştia nu sunt de acord cu băiatul. Este un păcat dacă fata renunţă la părinţi pentru a se căsători cu băiatul? Ce să facă totuşi pentru a rămâne în bune relaţii şi cu părinţii?
-Să facă ce am zis mai înainte. Întrebare: de ce vă opuneţi? Şi am văzut argumentele. Au dreptate? Ce zice ea despre argumentele lor? Dacă au, atunci trebuie să fim cu luare aminte, pentru că ei urmează să regleze înaintea lui Dumnezeu relaţiile dintre ei. Dacă n-au, atunci apelează la episcop. Mai întâi la preot, la duhovnic, iar mai apoi la episcop. Şi totul se rezolvă în vreun fel. Nu se vor convinge părinţii, atunci se face nunta fără voia lor, pentru că ei se opun fără argument solid.
Extras din ”Soțul ideal, soția ideală” – Pr. Nicolae Tănase, Ed. Anastasis, Sibiu, 2011, pag. 44
Pai nu ar fi pacat, dar cateodata si parintii nefiind implicati emotional in privinta baiatului tind sa il vada mai critic si i pot descoperi defectele rapid si din experienta de viata isi pot da seama ce viata ar avea fata lor, acum fiind emotional legati de fata lor ,incearca sa se opuna si sa i gaseasca unu care sa i ofere mai mult, e si normal ca de am fi si noi parintii la fel am face.