Episcopul din iad
Cînd ne-am dus în Tebaida, ne-a povestit un călugăr următoarele fapte:
Un stareț îmbunătățit trăia în afara orașului Asinoe și stătuse în chilia sa cam 70 de ani. Avea 10 ucenici; unul din ei însă nu se îngrijea deloc de mîntuirea sufletului lui. Starețul adeseori îl sfătuia și îndemna zicîndu-i:
– Îngrijește-te, frate, de sufletul tău! Ai să mori și ai să te duci în iad!
Fratele însă nu asculta niciodată de părintele său și nu primea sfaturile lui. S-a întîmplat ca să moară fratele după cîtăva vreme. Starețul s-a întristat mult pentru el, căci știa că a plecat din lumea aceasta fără să se îngrijească deloc de mîntuirea sufletului lui și că fusese foarte leneș. Și a început starețul să se roage și să spună:
– Doamne Iisuse Hristoase, adevarătul nostru Dumnezeu, descoperă în ce stare e sufletul acestui frate!
Și, într-adevăr, vede în vedenie un rîu de foc, iar în el mulțime mare de oameni; în mijlocul lor vede pe fratele cufundat în rîu de foc pînă la gît. Atunci îi spune starețul:
– Din pricina acestei osînde te îndemnam, fiule, să te îngrijești de mîntuirea sufletului tău.
Fratele a răspuns și a zis starețului:
– Mulțumesc lui Dumnezeu, părinte, că cel puțin capul mi-e liber de chinuri, deoarece prin rugăciunile tale stau cu picioarele pe creștetul unui episcop.
