Fenomen înfricoșător într-o mănăstire: Un sfânt s-a mișcat în racla în care se aflau sfintele sale moaște, îngrozindu-i pe călugări
Furată în timpul Primei Cruciade (1096–1099) și dusă în Veneția, Italia, unde a fost depusă într-o biserică dedicată Sfântului Antoninus, racla cu sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Sava cel Sfințit avea să fie restituită Patriarhiei Ierusalimului după aproape nouă secole. Deși evenimentul este cunoscut ca un gest ecumenic al Papei Paul al VI-lea, documentele vremii și mărturiile monahilor ortodocși dezvăluie o cu totul altă poveste, una în care Sfântul însuși a intervenit pentru a-și recupera rămășițele.
Citește și: Pr. Iustin Pârvu ne-a avertizat: „Vor veni vremuri de război când veți fi vânduți de păstorii voștri”
Pe 10 octombrie 1965, moaștele Sfântului Sava au fost predate oficial de Vatican Patriarhiei Ierusalimului, în cadrul unei ceremonii la care au participat mai mulți ierarhi și monahi ortodocși, cu binecuvântarea Patriarhului Benediktos al Ierusalimului. Recepția a fost realizată de Episcopul Vasilios al Ierusalimului, alături de Pr. Theodosios, starețul Betaniei, Pr. Serafim, starețul Lavrei Sfântului Sava, și ierodiaconul Kyriakos, viitorul Mitropolit de Nazaret.
Minunea care a zguduit Vaticanul
Potrivit mărturiilor monahale, motivul real al restituirii moaștelor nu a fost un simplu gest diplomatic, ci o serie de evenimente inexplicabile care au avut loc în biserica din Veneția unde erau păstrate sfintele relicve. Înainte de Papa Paul al VI-lea, Sfântul Sava i s-a arătat în vis Papei Ioan al XXIII-lea, cerându-i în mod repetat să înapoieze moaștele Mănăstirii sale din Țara Sfântă. Însă, în ciuda insistențelor, Papa nu a acționat.
După moartea acestuia, Sfântul Sava a continuat să se arate și noului pontif, Papa Paul al VI-lea, cerându-i să îndeplinească dorința exprimată anterior. Mai mult, în biserica unde moaștele erau păstrate, monahii latini și gardienii bisericii au fost martorii unor fenomene înfricoșătoare: zgomote inexplicabile, geamul raclei lovit cu putere și o atmosferă cutremurătoare care a pus stăpânire pe lăcașul de cult. Aceste evenimente i-au determinat pe oficialii Vaticanului să cedeze.
Mărturia unui martor ocular
O declarație păstrată în arhive, aparținând părintelui Serafim, starețul Lavrei Sfântului Sava la acea vreme, confirmă presiunile supranaturale exercitate de sfânt asupra conducerii catolice. „Papa nu ne dă relicva sfântă pentru că ne-ar iubi, ci pentru că el [Sfântul Sava] i-a apărut în mod constant [Papei Ioan al XXIII-lea] și l-a stresat să redea moaștele mănăstirii sale. Până când a murit, Papa nu a reușit să țină cont de dorințele Sfântului, așa că sfântul a apărut din nou succesorului său [Papa Paul al VI-lea]. Chiar și în biserica unde sfintele sale moaște erau ținute într-un sicriu de sticlă, el a lovit geamul și a provocat adevărate probleme, înfricoșându-i pe toți gardienii și călugării latini.”
Astfel, presiunea divină s-a dovedit mai puternică decât orice considerent diplomatic, iar în 1965, după aproape 900 de ani, moaștele Sfântului Sava cel Sfințit s-au întors acolo unde îi era locul, în Lavra sa din Țara Sfântă.
