Ferice de omul care se teme de Dumnezeu, că acela este cu adevărat om înţelept şi acela va avea fericire şi în veacul de acum şi în veacul cel viitor
Toată fapta bună începe de la frica lui Dumnezeu şi se termină în dragostea de Dumnezeu, care este legătura desăvârşirii şi treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, căci mai mare decât toate este dragostea. Dar, ca să ajungă cineva la dragostea de Dumnezeu, negreşit trebuie să aibă mai întâi frică de Dumnezeu. Că de aici porneşte toată fapta bună: din a se teme omul de Domnul.
Frica Domnului ne ajută la dobândirea curăţeniei şi a sfinţeniei, după învăţătura Sfântului Apostol Pavel care zice: „Având, deci, aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinăciunea trupului şi a duhului, făcând sfinţenie întru frica lui Dumnezeu” (II Corinteni 7, 1). Ferice de omul care se teme de Dumnezeu, că acela este cu adevărat om înţelept şi acela va avea fericire şi în veacul de acum şi în veacul cel viitor.
Părintele Cleopa Ilie
Extras din „Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pag. 104
1 răspuns
[…] Gânduri din Ierusalim […]