Fericit cel ce va răbda până la sfârșit
Duceti-va si spuneti-i lui Ioan cele ce ati vazut si ati auzit. (Luca 7, 22)
Ioan Botezatorul este cel despre care Hristos insusi a spus ca era „Faclia care arde si lumineaza” (Ioan 5, 35) si care avea sa zaca in temnita pentru adevar. Credinciosul, neprihanitul marturisitor al lui Dumnezeu, l-a maniat prin sinceritatea sa si prin modul curajos in care osandea pacatul, pe regele depravat, care l-a lipsit de libertate, aruncandu-l in temnita, dupa ce ma inainte il ascultase cu intelegere. Da, atat timp cat Ioan nu se atinsese de persoana sa, Irod fusese in stare sa-l si laude; indata ce cuvantul adevarului dumnezeiesc, cuvant de foc si de dreapta osanda, s-a atintit asupra vietii sale desfranate, Irod a devenit varasmasul trimisului lui Dumnezeu.
SI astazi se intampla la fel; oamenii lauda cuvantul lui Dumnezeu atata timp cat nu le scoate la lumina pacatele. De indata ce sufletul pacatosului se simte atins si dat in vileag, refuzand sa se pocaiasca si sa se indrepte, se va revolta, va respinge Evanghelia, care l-a scos din parelnica impacare cu sine, si nu va mai accepta sa i se supuna.
Ioan s-a supus acelei sentinte nedrepte, deoarece va fi vazut, dincolo de arbitrarul ei, vointa lui Dumnezeu, Care a ingaduit-o ca pe o incercare. Totusi sufletul sau a fost cuprins de indoiala, ucenicii sai venind sa-I spuna aceasta lui Iisus. Dar Iisus nu punea nicicum la indoiala credinciosia Inaintemergatorului Sau; stia ca indoielile lui se vor risipi si ca, dincolo de sfarsitul scaldat in sange al vietii sale, va straluci slava cea vesnica. Stia ca Ioan era tare cu duhul si ca era preocupat, chiar si in starea in care se afla mai mult de Imparatia lui Dumnezeu decat de propria sa soarta. De aceea i-a trimis un raspuns de care Ioan era vrednic: „Duceti-va si spuneti-i lui Ioan ce ati vazut si ce ati auzit: orbii vad, schiopii umbla, leprosii se curatesc, surzii aud, mortii invie si saracilor li se binevesteste”. Iata deci semnele Imparatiei lui Dumnezeu, pe care ai venit sa o prevestesti! Iar tie, mucenicule, ce cuvant sa-ti trrimit? „Fericit este acela care nu se va poticni intru Mine!”
Domnul vede ca nu te vei supune ispitei, ca vei rabda pana la capat si de-aceea te fericeste. Dupa plecarea ucenicilor lui Ioan, Domnul continua sa vorbeasca despre el, spunand ca este „mai mult decat un proroc”, ca este cel despre care s-a scris: „Iata, Eu il trimit inaintea fetei Tale pe ingerul Meu”. Fericit cel ce nu cade in ispita, chiar si atunci cand nu-si vede propria-i izbavire; fericit cel caruia ii este dat sa rabde, sa sufere si la bevoie sa-si dea viata pentru adevar! Fericiti si acei smeriti ucenici, pe care Domnul ii trimite la cei aflati in stramtoare si suferinta, pentru a-i sustine si incuraja, cu cuvantul neschimbatoarei Sale iubiri!
