Flămând și fără soluție, s-a rugat Arhanghelului Mihail – ce a apărut pe plajă l-a lăsat înmărmurit!
Într-o atmosferă de profundă nostalgie, un fost militar își amintește despre o întâmplare extraordinară petrecută în timpul stagiului său militar pe insula Symi, la Mănăstirea Panormitului, loc de cinstire al Sfântului Arhanghel Mihail. Relatarea sa evidențiază o intervenție divină care i-a întărit credința și l-a convins de puterea ocrotitoare a Arhanghelului.
„Mă întorc cu gândul nostalgic în urmă cu câțiva ani, când îmi efectuam stagiul militar în îndepărtata Symi. Evenimentul minunat pe care urmează să vi-l povestesc s-a petrecut în timp ce mă aflam în postul de gardă militară al Mănăstirii Panormitului (n.r. – Sfântul Arhanghel Mihail) și mi s-a arătat, într-un mod cu totul viu, îndrăzneala pe care o are Arhanghelul Mihail din Symi la tronul lui Dumnezeu.”
La acea vreme, drumul ce lega mănăstirea de orașul Symi era într-o stare precară, afectat de ploile de iarnă, ceea ce făcea dificilă aprovizionarea. În plus, magazinele mănăstirii, deschise doar în sezonul estival, rămâneau închise pe timpul iernii. În acest context, militarii aflați la postul de gardă depindeau strict de aprovizionarea ocazională realizată de unitatea lor.
„Pentru a înțelege cititorul cele ce urmează, trebuie să menționez că în acea vreme mănăstirea era unită de orașul Symi prin drumul actual, care pe atunci era încă în majoritate neasfaltat, iar din cauza ploilor de iarnă de multe ori devenea aproape de necirculat. Singurele vehicule care îndrăzneau să circule pe acolo în perioada iernii erau cele agricole, care transportau muncitorii mănăstirii, dar și jeep-ul militar care ne aproviziona cu alimente. De asemenea, cele două magazine ale mănăstirii, care acopereau nevoile închinătorilor pe timpul verii, rămâneau închise pe timpul iernii. Am așteptat odată o săptămână alimentarea postului de gardă, lucru pe care îl asigura unitatea noastră.”
Pe măsură ce se apropia Postul Mare, soldatul era preocupat de lipsa mâncărurilor de post adecvate, în special a fructelor de mare, care erau frecvent consumate în această perioadă în Grecia. În imposibilitatea de a găsi o soluție, a decis să-și încredințeze problema în mâinile Arhanghelului Mihail.
„Se apropia Postul Mare, mai exact trecea săptămâna lăsatului sec de brânză. În aceste zile îmi amintesc că mă preocupa intens problema postului care urma să înceapă curând. Rația zilnică de hrană nu prevedea fructe de mare (caracatiță, kalamar, sepie ș.a.) pentru perioada Postului Mare (n.r. – mâncare de post foarte des consumată în Grecia). Desigur că mă gândeam că va fi mult mai ușor pentru zilele săptămânii, deoarece proviziile postului de gardă în materie de paste făinoase și legume erau bogate. Pentru sâmbătă și duminică, însă, nu puteam să mănânc nimic din fructele de mare amintite mai sus, din simplul motiv că erau… inexistente. Nu aveam nici o soluție, pentru că nu exista nici o modalitate să cumpăr din oraș și nici bani nu aveam. Așa că am decis să „ofer” această problemă a mea Arhanghelului.”
În dimineața sâmbetei din Săptămâna Albă, pe când mergea către biserică pentru a participa la Utrenie, a fost martorul unui eveniment care i-a întărit credința. Pe plajă, la doar câțiva metri de el, a apărut o caracatiță uriașă, de peste două kilograme, exact în momentul în care valul s-a retras.
„Se lumina de ziuă în sâmbăta Săptămânii Albe. Cum am auzit clopotele Utreniei, am pornit de la postul de gardă înspre mănăstire. În timp ce mergeam, pășind pe mica plajă ce se găsește acolo, am sesizat ceva ce m-a făcut să rămân nemișcat și fără glas. Exact în momentul când valul s-a ridicat deasupra nisiului fin, la doar doi metri distanță de mine, am văzut o uriașă caracatiță, avea sigur peste două kilograme, cum se rostogolea extenuată. Era prima oară când vedeam așa ceva și nu puteam să cred! Neîncrezător, m-am aplecat și am luat de jos caracatița găsită pe neașteptate, ca să mă asigur că nu visam. Am îndepărtat-o de apa mării și, plin de recunoștință, mi-am continuat drumul către mănăstire.”
Cu sufletul plin de emoție, a intrat în biserică și s-a rugat în fața icoanei Arhanghelului Mihail, mulțumindu-i pentru darul primit. Ulterior, caracatița a fost împărțită în cinci porții, fiind consumată în fiecare duminică din Postul Mare.
„Am intrat cu emoție în biserică și am stat cu teamă în fața icoanei făcătoare de minuni a Arhanghelului Mihail. I-am mulțumit cu căldură din toată inima mea, pentru că îmi auzise rugăciunea și îmi trimisese acest dar special. După terminarea Utreniei, m-am întors în grabă către locul cu pricina. Am luat caracatița și am împărțit-o în cinci părți, pe care le-am gătit în cele cinci duminici ale Postului Mare care a urmat.”
Această experiență profundă a consolidat legătura sa duhovnicească cu Sfântul Arhanghel Mihail Panormitul, pe care l-a considerat de atunci ocrotitorul și călăuzitorul său spiritual.
„Acest eveniment minunat a târnosit legătura mea duhovnicească cu Sfântul Arhanghel Mihail Panormitul, pe care l-am desemnat ca ocrotitor și conducător al vieții mele de după aceea. Iar darurile pe care mi le-a oferit mai târziu au depășit cu mult mai mult ca valoare duhovnicească și folos hrana marină pe care mi-a dăruit-o în acel neuitat Post Mare.”
Această mărturie adaugă încă o dovadă în lungul șir de minuni atribuite Sfântului Arhanghel Mihail Panormitul, confirmând credința că rugăciunile sincere sunt ascultate și împlinite.
