Fraţilor, Hristos a înviat!
Ca să ne dăm seama cât de adânc a pătruns în oameni faptul Învierii lui Iisus e de ajuns să pomenim o întâmplare:
Un alt Iacov, însărcinat cu „lichidarea treburilor” lui Dumnezeu pe pământ, ţine în faţa unei foarte numeroase adunări o strălucită cuvântare de câteva ceasuri, „dovedind” – chipurile! – că nu există Dumnezeu. Şi fiind încântat de cuvântarea sa şi de temeiurile „dovezilor”, vru să mai dea o dovadă. Drept aceea, dete îngăduinţă ca acela care se va simţi în stare să-l contrazică are cinci minute liber s-o facă în faţa adunării. Din mulţime se desprinde un preot umilit la chip, dar cunoscător de oameni şi cu flacăra credinţei în inimă.
– Ai grijă, n-ai decât cinci minute!
– E şi prea mult, răspunse preotul.
Ajuns în faţa mulţimii, se produse un freamăt şi începu cea mai scurtă cuvântare aşa:
– Fraţilor, Hristos a înviat!
Şi toată sala răspunse:
– Adevărat a înviat!
Ce a urmat nu mai interesează. Faptul dovedeşte însă esenţialul: în străfundurile omului este o reacţiune esenţială faţă de negaţie, faţă de moarte.
„Hristos a înviat!” înseamnă: Într-adevăr Dumnezeu există!
„Hristos a înviat!” înseamnă: Într-adevăr există lumea cerească, ca lume reală şi fără de moarte!
„Hristos a înviat!” înseamnă: Toate nădejdile bune ale omenirii sunt îndreptăţite!
Toate problemele principale şi grele sunt lămurite, cătuşele întunericului şi ale tristeţii sunt sfărâmate fiindcă: „Hristos a înviat!”.
Extras din Pr. Arsenie Boca – Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Ed. Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 9-10
