Imaginaţia e podul pe care trec demonii

Află că cel ce a fost Lucifer (luceafărul), întâiul între îngeri, la început fiind mai înalt decât imaginaţia iraţională şi în afară de orice formă, chip, simţire, cu minte raţională, imaterială, fără formă şi fără trup, mai apoi imaginându-şi şi socotindu-şi mintea egală cu Dumnezeu, a căzut, după cum gândesc mulţi teologi, în această mult divizată, grosolană şi multiformă imaginaţie. Astfel, din înger fără formă, impasibil şi imaterial a devenit diavol, oarecum material, în multe forme şi pătimaş (Grigorie Sinaitul astfel scrie despre diavoli: „Fiind raţionali la început şi din imaterialitatea şi fineţea aceea căzând, fiecare a dobândit o materialitate groasă, întunecându-se după rânduială şi activitate în acţiunea în care au fost calificaţi”; iar mai jos zice: „S-au făcut materiali prin deprinderile patimilor materiale” – adică dracii).

De aceea e numit de dumnezeieştii Părinţi un pictor a toate, imitator şi şarpe cu multe chipuri, mâncător al pământului pasiunilor, nălucire, şi alte nume de acest fel.

Iar Dumnezeu Însuşi îl arată ca un dragon întrupat cu coadă, vine, coaste, spate, nas, ochi, gură, buze, piele, came, şi alte organe. Deci, învaţă din acestea, iubite, că diferite forme ale imaginaţiei, după cum sunt o invenţie şi născocire a diavolului, tot astfel îi sunt foarte dorite lui. Pentru că după unii sfinţi imaginaţia e podul pe care trec demonii ucigători şi se amestecă în suflet şi astfel îl fac loc de gânduri rele, urâte, de ocară şi al tuturor patimilor necurate, sufleteşti şi trupeşti.

Nicodim Aghioritul

Extras din „Războiul nevăzut”, Ed. Egumenița, Galați, pag. 90-91