„În rugăciunea ta să nu-ţi îngădui a grăi multe”

Întinsă e priveliştea păcătoşeniei atunci când i-o dă Dumnezeu omului! Ea nu poate fi zugrăvită prin cuvinte meşteşugite şi multe; cel mai bine o înfăţişează suspinul şi tânguirea sufletului, îmbrăcându-se în cuvinte cât mai scurte şi cât mai simple. Cel ce doreşte să descopere în sine adâncul simţământului pocăinţei întrebuinţează pentru atingerea acestei stări o rugăciune scurtă, rostind-o cu cât mai multă luare-aminte şi evlavie.

Părăsirea multei grăiri, fie aceasta şi de cuvinte sfinte, ajută minţii să scape în chip deplin de împrăştiere şi să tindă cu toată puterea sa spre vederea de sine. „În rugăciunea ta să nu-ţi îngădui a grăi multe”, a zis Sfântul Ioan Scărarul, „ca mintea ta să nu se abată spre cercetarea cuvintelor. Un singur cuvânt al vameşului L-a plecat pe Dumnezeu spre milostivire şi o singură spusă plină de credinţă l-a mântuit pe tâlhar. Multa grăire în rugăciune deseori duce mintea la împrăştiere şi nălucire, iar puţina grăire de obicei o adună”.

Extras din ”Predici la Triod și Penticostar” – Sf. Ignatie Briancianinov, Ed. Sophia, București, 2003, p. 7-8