În starea de rugăciune omul nu îşi cunoaşte nici vârsta, nici condiţia socială sau ierarhică

Când cugetul nostru este în întregime îndreptat către Dumnezeu toate întrebările încetează. Rămâne una singură: Cum să avem Duhul în noi şi să-l păstrăm?

În avântul duhului nostru către Dumnezeu putem atinge starea de rugăciune curată. Când rugăciunea devine curată, o viziune de alt ordin se naşte în om. Tot ceea ce şi-a însuşit în această lume, fie prin cercare, fie prin studiu, este depăşit. În starea de rugăciune omul nu îşi cunoaşte nici vârsta, nici condiţia socială sau ierarhică. Toate amănuntele vieţii pământeşti sunt depăşite. Pricepem mai îndeaproape înţelesul cuvântului lui Hristos: „În acea zi nu mă veţi mai întreba nimic”.

Cum trebuie să ne purtăm în biserică? Trebuie să fim încordaţi şi concentraţi; să avem o încordare, adică o foarte mare luare-aminte, spre a nu fi risipiţi de către cele din afară şi de gânduri străine.

Arhimandrit Sofronie

Extras din ”Din viaţă şi din Duh” – Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pag. 58-59