În zădar nu recurgi la ajutorul îngerului pazitor! Pe el îl poți deranja oricând ca pe un sfânt drag, ca pe cel mai apropiat prieten
În zădar nu recurgi la ajutorul îngerului pazitor! Pe el îl poți deranja oricând ca pe un sfânt drag, ca pe cel mai apropiat prieten: „Ajută-mă, te rog, ajută-mă, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu, ajută-mă să îndeplinesc această lucrare, care nu-mi place, ajută-mă să nu gândesc, să nu spun, să nu fac – ceea nu e spre folosul meu !… ” Și așa cu toate ocaziile.
Spunem adesea că suntem singuri și nu avem prieteni adevărați. Ne ofensăm propriul înger păzitor … Cât de mult nu veți trăi, nu veți găsi un prieten mai bun. Ești îngrijorat, spre exemplu, pentru cei dragi, dar necredincioși – roagă-te îngerilor păzitori a lor, astfel încât să-i ajute să dobândească credință. Ai citit canonul Îngerului păzitor și poți adăuga: „Mă rog și vouă îngerilor din toată inima mea: Ajutați-le sufletelor încredințate vouă de Dumnezeu, ajutați-i să se mântuiească …”
Să nu crezi că este inutil: ei vor vedea dragostea ta fierbinte pentru cei, de care au grijă – și neaparat vor face ceva, ce este peste puterile noastre. Doar și tu când îndeplinești o muncă pentru cineva drag ție, neaparat te strădui să o faci mai bine.
Nadezhda Brenner, din cartea „Lumina altarului de aur”
Traducere și adaptare Natalia Lozan pentru altarulcredintei.md
