La cuvântul Sfântului Marcu din Muntele Fracesc s-a mutat muntele

Despre minunata sălăşluire a lui Dumnezeu în om Domnul a spus ucenicilor Săi aceasta: „Cel ce Mă iubeşte pe Mine… şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el si Ne vom sălăşlui în el”. Aceste cuvinte s-au împlinit la apostoli şi la toţi sfinţii. Apostolul Ioan scrie în prima sa epistolă: „Dumnezeu rămâne în noi. Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El în noi, din Duhul pe care ni L-a dat”. Apostolul Pavel afirmă despre sine: „Nu viez eu, ci viază întru mine Hristos”. Ce spunem? Nu aveau toţi apostolii pe Dumnezeu în ei? Din acea zi istorică, în care Dumnezeu Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei în a cincizecea zi după Înviere, toţi s-au umplut de Duhul Sfânt.

Din Faptele Apostolilor şi din Vieţile Sfinţilor noi ştim ce se întâmplă cu omul în care Se sălăşluieşte Dumnezeu. Căile lui le îndreptează Dumnezeu, cuvintele pe care le rosteşte nu le rosteşte el, ci Dumnezeu, faptele pe care le face nu le face el, ci Dumnezeu. S-a petrecut după cuvântul Domnului: „Nu veţi vorbi voi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi din voi”. Sfântul Pavel mărturiseşte despre sine: „Şi Duhul îmi porunceşte” sau „Şi Duhul nu i-a lăsat”. Sfântul Ştefan Arhidiaconul, fiind plin de Duhul Sfânt, priveşte şi vede cerurile deschise şi pe Iisus pe scaunul slavei. Când Apostolul Filip l-a văzut pe arap, curteanul împărătesei arapilor, Duhul i-a spus lui Filip: „Apropie-te şi te lipeşte de carul acela”. Şi când l-a botezat pe arap, dintr-o dată Duhul l-a făcut nevăzut şi într-o clipă l-a dus în cetatea Azot. Cu Duhul lui Dumnezeu vorbesc oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu. Şi fac minuni precum Hristos, iar uneori chiar mai mari. Iată, la cuvântul lui Hristos s-a uscat smochinul, iar la cuvântul lui Petru au murit Anania şi Safira. La cuvântul lui Hristos s-a liniştit furtuna pe mare, iar la cuvântul Sfântului Marcu din Muntele Fracesc s-a mutat muntele.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Extras din ”Suta de capete de la Liubostinia” – Ed. Sophia, București, 2009, pag. 31