„Lăsați cititul, haideți să ne rugăm!”
De multe ori ne rugăm doar de atât că trebuie să o facem, fără a încerca să ne dăm seama că orice rugăciune este și o convorbire cu Dumnezeu, că fiecare cuvânt pe care îl citim sau spunem, este auzit deDumnezeu. Dumnezeu știe slăbiciunile și neputințele noastre și nu ne cere imposibilul. El dorește numai ca atunci când buzele noastre pronunță cuvinte de rugă, să și ne gândim la El, ca vocea noastră sa fie ecoul inimii noastre. Și nu doar atunci când suntem în primejdie sau avem nevoie de ajutorul grabnic al Tatălui Ceresc.
Într-o mănăstire, toți călugării participă la slujba Ceasurilor, când afară se dezlănțuie o furtună teribilă. Tună fulgeră, vântul șuieră năpraznic, însă călugării continuă să citească nestingheriți.
Deodată, un flger lovește cu putere foarte aproape de Sfântul locaș și un tunet grozav aguduie din temelii întreaga biserică! Înăuntru, se lasă liniștea…
Deodată, de undeva din spate, se aude vocea speriată a unui frate din mănăstire, care imploră:
– Lăsaţi cititul, haideţi să ne rugăm!
Adaptare după o pildă din volumul Alte 77 de intamplari nostime din viata Parintilor, Romeo Petrasciuc, Ed. Agnos
