Maica Domnului nu se află întotdeauna acolo, în Ceruri, ci părăseşte fericirea înaltelor locaşuri şi se pogoară pe pământ, să ne mângâie în necazurile noastre

Puterea dumnezeiască a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu se manifestă nu doar în cutezanţa fără asemănare a rugăciunilor ei, dar şi în revărsarea necontenită şi nesecată asupra noastră a înaltei Ei milostiviri, nedespărţită de această cutezanţă.

Ne putem da seama cât de mari sunt aceste rugăciuni, dacă facem următoarea comparaţie: îndurările care izvorăsc de la sfinţi, ca urmare a rugăciunilor noastre, pot fi asemănate curgerilor unui râu, iar îndurările ce se revarsă asupra noastră de la Maica Domnului trebuie asemănate cu mările şi oceanele. Şi care dintre noi nu a simţit apărara ei, ca urmare a rugăciunilor neîngrădite către ea? Această apărare este cunoscută de credincioşi din toate veacurile, de când există Biserica Ortodoxă. Această apărare a Preacuratei Maicii Domnului; această minunată acoperire maternă va sta deasupra noastră totdeauna, până la sfârşitul veacului, legământ lăsat de ea apostolilor, după Preaslăvita sa Adormire.

De unde izvorăsc înalta cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului şi înaltele ei milostiviri pentru noi? Se înţelege – din dragostea ei de mamă pentru noi. Din viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos se vede că Maica Domnului nu se află întotdeauna acolo, în Ceruri, ci părăseşte fericirea înaltelor locaşuri şi se pogoară pe pământ, să ne mângâie în necazurile noastre. Ea este aici, în mijlocul marilor suferinţe.

Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire. Ea este acolo unde oamenii se află chiar pe marginea prăpastiei primejdioase.

Extras din Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Ed. Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, pag. 179-180