Mănăstire în peşteră, o enigmă a istoriei ruse (foto)

Printre aceste stânci se află satul Kostomarovo, iar în apropiere o mănăstire ortodoxă. Ea este considerată una dintre cele mai neobişnuite mănăstiri din ţară: bisericile şi chiliile se află în adâncul peşterilor ascunse printre stâncile albe. În sălile subterane uriaşe ale principalei biserici pot încăpea în jur de două mii de persoane.

Nu se ştie cine şi când a construit această mănăstire. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cercetători ruşi au afirmat că ea a apărut la începutul erei noastre, înainte ca Rusia să fi adoptat creştinismul. Este posibil ca această mănăstire să fie primul lăcaş sfânt de pe teritoriul Rusiei.

Cercetătorii contemporani nu se grăbesc să tragă concluzii, însă ei atrag atenţia asupra asemănării uimitoare dintre mănăstirea din Kostomarovo şi bisericile rupestre vechi descoperite în Turcia. Cu două mii de ani în urmă, primii creştini, încercând să se salveze de persecuţii, fugeau în munţi şi se ascundeau în peşteri. Ei construiau acolo numeroase biserici. Aşa că ipoteza construirii acestei mănăstiri din Rusia de către primii creştini pare a fi plauzibilă.

Cu toate acestea, prima atestare documentară a mănăstirii datează doar de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Aici veneau călugări care căutau un refugiu departe de lume. Ei şi-au construit în adâncul peşterilor chilii şi şi-au petrecut viaţa în post şi rugăciune. Cu timpul, la mănăstire au început să vină pelerini din întreaga Rusie.

Faţada mănăstirii este din stânci albe, acoperite cu cupole aurii. În interior domneşte o linişte binefăcătoare, în aer se simte miros de tămâie. În faţa icoanelor ard permanent lumânări. Fiecare vizitator al mănăstirii primeşte câte o lumânare aprinsă, care să le călăuzească paşii în labirinturile subterane întunecate.

Taina spovedaniei se oficiază în Peştera Căinţei. Pentru a ajunge la ea, credincioşii trebuie să treacă printr-un coridor lung şi îngust. Treptat, coridorul se îngustează, iar credincioşii trebuie să meargă aplecaţi, adesea în genunchi, până la chilia preotului, căindu-se astfel pentru păcatele lor.

Aflându-te în bisericile subterane, ai senzaţia că eşti rupt de lumea obişnuită cu grijile şi problemele zilnice. Probabil aceeaşi senzaţie o au şi călugării. Însă contactul cu lumea exterioară a fost inevitabil.

Cataclismele sociale care au zguduit Rusia în secolul trecut au afectat şi acest lăcaş sfânt. După revoluţia din 1917, mănăstirea a fost închisă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici au avut loc lupte crâncene, iar în peşteri s-au ascuns localnicii în timpul bombardamentelor. Mănăstirea a fost refăcută doar după destrămarea URSS. Peşterile părăsite au fost curăţate, s-au construit noi biserici şi chilii. Ca şi cu secole în urmă, mănăstirea este vizitată de numeroşi pelerini. Iar cupolele aurii continuă să strălucească de pe stâncile albe. Sursa: romanian.ruvr.ru