Mare atenție cu cine vă imprieteniți! „De când m-am întovărăşit cu acel om, toate îmi merg pe dos?”

Există oameni binecuvântaţi şi nebinecuvântaţi?

Fireşte că există. Căci dacă nu ar exista, nici nu ar avea rost să cerem binecuvântare ori să vorbim despre binecuvântare. Binecuvântat sau nebinecuvântat: aceasta face marea deosebire între oameni. Legătura nedespărţită cu Dumnezeu aduce binecuvântare, iar despărţirea de Dumnezeu înseamnă nebinecuvântare. Asta ne învaţă şi istoria evanghelică despre fiul ascultător şi cel risipitor. De la un ins binecuvântat, întreaga casă poate spori în toate, iar de la unul nebinecuvântat întreaga casă poate da înapoi în toate. Ai citit în Sfânta Scriptură minunata povestire despre Iosif cel binecuvântat, pe care fraţii pizmaşi l-au vândut negustorilor egipteni? Potrivit bunei Pronii a lui Dumnezeu, care întotdeauna apără pe cel drept, Iosif a fost revândut lui Pentefri, dregătorul împăratului egiptean. Iar acest dregător, dându-şi seama de cinstea lui Iosif, l-a pus peste toată averea sa. Şi după ce l-a pus pe el peste toată casa sa şi peste toate câte avea el, a binecuvântat Domnul casa egipteanului pentru Iosif, şi a fost binecuvântarea Domnului întru toată avuţia lui, în casă şi în ţarina lui (Facere 39, 5). Aşa-i în Sfânta Scriptură, aşa e şi în viaţă, acum şi totdeauna.

Sau nu ai auzit niciodată în satul tău pe cineva zicând: „De când mi-a intrat omul ăsta în casă, binecuvântarea lui Dumnezeu mi-a intrat în casă?” Pătrunzătoarea înţelegere a poporului, insuflată de Duhul lui Dumnezeu, pătrunde mai adânc în tainele existenţei şi al celor ce se întâmplă în lume decât „creierele obosite ale celor care măsoară şi judecă în afara Duhului Dumnezeiesc.

La fel sunt pe lume şi persoane nebinecuvântate, sau, cum ar spune turcii, ghinioniste. Sufletul necredincios şi moralmente necurat este întotdeauna ghinionist. „Dacă se apucă de pom verde, şi pe acela îl usucă.” Proorocul Iona a fugit de la faţa lui Dumnezeu şi s-a împotrivit poruncii Dumnezeieşti. Prin aceasta, el s-a rupt de binecuvântarea lui Dumnezeu. Drept aceea, aproape că a pierit în urma furtunii corabia pe care călătorea, îndată ce l-au îndepărtat pe Iona de pe corabie, furtuna a încetat. Pe de altă parte, datorită binecuvântatului Pavel s-a mântuit de furtună altă corabie, care plutea spre Roma, şi pe acea corabie, 276 de suflete, după cuvântul îngerului lui Dumnezeu care i-a spus în vis lui Pavel: Nu te teme, Pavele! Trebuie să te înfăţişezi cezarului; şi iată că ţi s-au dăruit ţie de către Dumnezeu toţi cei ce sunt în corabie cu tine (Fapte 27, 24).

Mai ales în vreme de război se gândeşte şi se vorbeşte mult despre oameni norocoşi şi nenorocoşi. Aceştia sunt oamenii cu binecuvântare sau fără binecuvântare. Isus Navi a pierdut o bătălie lângă cetatea Gai din pricina ghinionului unui hoţ oarecare, Ahan Ben-Harmia.

Sau nu ai auzit pe nimeni zicând: „De când mi-a intrat în casă acel om” sau: „De când m-am întovărăşit cu acel om, toate îmi merg pe dos?” Când se întovărăşesc un om de rău şi un om de bine, cum să înainteze când unul trage înapoi, iar celălalt înainte? Câtă vreme împăratul Solomon slujea singurului Dumnezeu Adevărat, a fost bine pentru el şi pentru casa lui şi pentru poporul lui. În cele din urmă, împăratul Solomon şi-a luat ca soţii însă şi câteva egiptence păgâne, care au adus ghinion şi lui, şi casei lui, şi împărăţiei lui. Fiindcă din pricina acelor femei a rămas Solomon ruşinat pentru totdeauna: casa lui a fost înroşită cu sânge frăţesc, iar împărăţia lui s-a fărâmiţat. Aşa-i în Sfânta Scriptură, aşa e şi în viaţă, acum şi totdeauna.

Tu, însă, nu te teme, numai să asculţi acele cuvinte ale părintelui lui Solomon, pe care Solomon n-a vrut să le asculte până la capăt: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor, şi în calea păcătoşilor n-a stătut, şi în scaunul pierzătorilor n-a şezut (Psalmul 1).

Episcop Nicolae Velimirovici

Extras din „Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, Vol. 1, Ed. Sophia, Bucureşti, 2002, pag. 224-226