Mărturia unei tinere despre un atac drăcesc, despre puterea rugăciunii și a Crucii

Marturia respectiva am primit-o de la sursa, prin intermediar. Confirm veridicitatea.

Aș vrea să descriu, în continuare, una din nopțile cele mai neplăcute din viața mea care m-a făcut să trăiesc emoții foarte puternice și să trec printr-o frică îngrozitoare.

Era o zi de miercuri, o zi obișnuită. După ce am venit de la ore, am luat masa, am făcut o baie, ceva lecții și am mai stat în internet. Se făcuse deja în jur de ora două și am hotarît sa plec la culcare. Cred că era deja aproape de trei, în momentul în care parcă forțată de cineva m-am trezit din somn. Prima senzație a fost că visasem ceva urît și încă nu-mi revenisem. Am deschis ochii, mi-am recunoscut pereții și camera, însă cînd am vrut să mă mișc parcă eram blocata. Era pentru prima dată în viață cînd mi se întîmpla așa ceva.

Mi se părea că încă visez și, de data asta, cu o putere și mai mare am încercat să mă mișc, dar nu-mi puteam mișca nici buzele, nici ochii, nici mîinile, de parcă eram legată tot corpul. Am început deja să intru în panică, în special pentru că era foarte întuneric în cameră, nu ca de obicei. Încă de mică am crescut cu istorii despre forțele rele care apar prin somn și fac diferite acțiuni stranii, dar niciodată nu m-am ciocnit cu un astfel de moment; ce-i drept, mai avusesem în copilărie unele cazuri, dar fuseseră deja uitate. Mi-am dat seama că ceva nu e curat la mijloc.

Am început să spun rugăciunea Tatăl Nostru în gînd. După ce am rostit primele cuvinte, am simțit o presiune enormă asupra mea. Începuse să-mi vîjîie urechile și în cap parcă mi se învîrtea tot. După cîteva secunde de chin, am reușit să-mi mișc degetele de la picioare și am reușit din răsputeri să le mișc în formă de cruce, căci restul corpului era țintuit la pat, nici vîrful degetelor de la mîini nu le puteam mișca. Însă și de data aceasta parcă acel cineva care mă domina s-a mîniat și am început să simt forța lui asupra mea și mai mult. Mă sufoca, practic nu puteam respira deloc, depuneam mare efort pentru a o face. Simteam de parcă mă apuca de gît și vroia sa mă stranguleze. Și totul era atît de real, doar că nu se putea vedea cel care face aceasta.

Totul a durat în jur de 3 minute. În timp ce mă chinuiam cu mine însumi, încercînd să rostesc rugăciunea și să fac semnul crucii cu degetele de la picioare, într-o clipă am devenit așa de liberă și ușoară, ca niciodată. Am început să mă mișc, în urechi nu mai auzeam nici un sunet și capul îmi devenise limpede. Mai departe a fost o noapte ca ziua, parcă îl simțeam peste tot și după asta, timp de cîteva zile mă temeam să mă aflu singură în casă.

De atunci a trecut o lună și ceva. Frica a dispărut total.

D.L. http://hristofor.wordpress.com/