MĂRTURIE: ”Când s-a apropiat să sărute racla, Sfântul s-a întors cu fața spre ea…”

Cinstirea sfintelor moaște este o chemare la smerenie și evlavie, o apropiere profundă de sfințenie care cere respectul și curăția inimii. O întâmplare impresionantă, consemnată în lucrarea „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, Opere complete”, evidențiază importanța comportamentului adecvat în lăcașurile sfinte. În luna aprilie 1994, un eveniment petrecut la mănăstirea din Hozeva a oferit o lecție de neuitat despre credință, smerenie și respectul datorat locurilor sfinte.

Citește și: Într-o familie creștină, nu ascultă numai femeia de bărbat, ci și bărbatul de femeie

Să avem grijă cum ne apropiem de sfintele moaște

„În luna aprilie 1994 a venit la Hozeva un grup de închinători din Grecia. În grup era o femeie cu fiica ei. Mama era în vârstă de 50 de ani, iar fiica de vreo 18. Când fiica a încercat să se apropie de racla Sfântului Ioan Iacob cu o lumânare aprinsă în mâini, monahul Ghermanos, de origine greacă, a oprit-o să se apropie și a scos-o afară din biserică pentru că era îmbrăcată necuviincios. Mama ei, fiind de partea fiicei, a sărit cu gura făcând mare gălăgie la monahul Ghermanos, spunând că fiica ei fiind domnișoară se poate îmbrăca oricum. La care monahul Ghermanos i-a zis: Biserica este loc sfânt, loc de rugăciune. Nu este loc de distracții și nici plajă unde poți merge oricum, chiar și dezbrăcat.

Fiica, tulburată, a ieșit afară pe balcon și când mama ei s-a apropiat să sărute racla Sfântului Ioan Iacob, Sfântul s-a întors cu fața spre ea, a oftat adânc și pe fața Sfântului erau numai picături de apă. Femeia a țipat și speriată fiind a luat-o la fugă pe scări coborând spre poartă, unde a căzut rupându-și amândouă picioarele. Toată lumea s-a îngrozit de această întâmplare.

Părinții din mănăstire au luat-o pe targă și au dus-o pe femeie până la autocar. Femeia a mărturisit în fața tuturor că ea este vinovată că nu și-a crescut bine fiica și când s-a apropiat să se închine avea îndoială asupra Sfântului Ioan Iacob zicând în mintea ei că este un cadavru nu un Sfânt. Apoi, cerându-și iertare de la Părintele Ghermanos a mărturisit că pentru păcatele ei a pedepsit-o Sfântul Ioan Iacob.

De atunci, Sfântul Ioan Iacob a rămas cu capul întors spre dreapta, parcă mustrându-i pe cei ce se apropie fără evlavie și îmbrăcați indecent.”

Citește și: O rugăciune scurtă, dar cu mare putere

Această întâmplare zguduitoare rămâne o lecție vie despre respectul și evlavia cu care trebuie să ne apropiem de sfințenie. Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul continuă să fie o pildă vie, îndemnându-i pe credincioși să-și apropie sufletele de Dumnezeu cu umilință și credință sinceră. Mustrarea tacită a celor ce nu respectă sacralitatea locului este un semn că fiecare gest de închinare trebuie să fie însoțit de curăție sufletească și respect profund pentru cele sfinte.