Mărturii din viața monahală: ”Am simțit-o lângă mine, deși eu eram aici, în Sfântul Munte, iar ea era in lume”

Iubite si binecuvantate parinte, a trecut mult timp de cand nu am primit scrisoare nici de la tine nici de la vreun fiu duhovnicesc al tau. Maica Domnului sa te acopere si sa te fereasca de tot raul.

Acum se apropie Postul cel Mare, sa ne usureze mintea si trupul. Ma rog sa-l trecem toti cu sanatate si sa ajungem cu harul lui Dumnezeu si la Sfintele Pasti. Este, insa, nevoie de mai multa lupta si de mai multa atentie.

In scrisoarea precedenta nu ti-am explicat pe deplin inlelesul pe care l-am dat simtamantului prezenlei tale tainice si duhovnicesti. De aceea iti explic acum. Deoarece Cuviosia ta, de data aceasta – mai mult decat oricare alta data – te-ai ingrijit sa ne mangai cu dragoste desavarsita si mintea ta era, dupa cum ne scrii, la stancile din pustiu; de aceea figura ta imi venea mereu in minte, cu multa bucurie si dragoste. Si mi-am adus aminte de preotul acela, sau mai curand de sfantul acela care a avut o vedenie cand tamaia preotul. Unii stateau in strane si nu-i tamaia, iar altii lipseau, fiind la diferite ascultari, si stranele erau goale dar le tamaia pentru ca mintile lor erau in biserica, in timp ce ale celorlatii se plimbau in toata lumea, nu erau acolo.

Mi s-a intamplat si mie o data cu Teodora, pe cand traia, Dumnezeu s-o ierte. Atat de aproape era, incat rasuflarea ei, am simtit-o langa mine, desi eu eram aici, in Sfantul Munte, iar ea era in lume.

Gheron Iosif

Extras din „Marturii din viata monahala”, Ed. Bizantina, Bucuresti, 1996