Mi-e dor de buna mea bătrână
Mi-e dor de buna mea bătrână
Mi-e dor de prispa casei ei
I-aş face, de-ar trăi, cunună
De toporaşi şi ghiocei.
Mi-e dor de pâinea coaptă-n vatră
De buna mea cu mâini muncite.
Mi-e dor de strachina curată
Plină cu murături prăjite.
Mi-e dor să fiu copil din nou
Să simt mirosul de sarmale,
Să fur de sub găini un ou
Şi-apoi smântâna, de prin oale.
Mă doare – această întrebare
Şi nici nu pot s-o pun subtil,
M-am săturat să fiu om mare
Bunico, vreau să fiu copil.
de Maria Oprea
Sursa: Facebook Altarul Credintei
