Nu este chin mai mare decât acela al unei inimi nesimţitoare şi învârtoşate, care nu mai ştie să distingă Calea luminoasă a Proniei dumnezeieşti

Cei cu inimile pline de mângâierea harului nestricăcios pot să rabde toate lipsurile şi năpastele, prefăcându-le într-un praznic al bucuriei duhovniceşti; însă foamea unei inimi împietrite, de la care s-a depărtat mângâierea dumnezeiască, este o suferinţă fără alinare.

Nu este chin mai mare decât acela al unei inimi nesimţitoare şi învârtoşate, care nu mai ştie să distingă Calea luminoasă a Proniei dumnezeieşti, de cărările întunecate ale lumii acesteia. Însă, de-a lungul istoriei, au fost şi oameni cu inimi pline de har, vase alese, luminate de duhul proorocesc, care au ştiut să deosebească Lumina Dumnezeiască, de întunericul acestei lumi.

Arhimandrit Zaharia Zaharou

Extras din ”Omul cel tainic al inimii”, Ed. Basilica, București, pag. 11-12