„Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”

Când Îl iubim pe Hristos, trăim viaţa lui Hristos. Îndată ce izbândim aceasta, cu harul lui Dumnezeu, trăim o altă stare, una de invidiat. Pentru noi nu există nicio spaimă. Nici moarte, nici diavol, nici pierzanie. Toate acestea există pentru oamenii care se află departe de Hristos, pentru cei ce nu sunt creştini.

Pentru noi, creştinii, cei ce facem voia Lui, aceste lucruri nu există. Adică există, dar atunci când ucidem în noi pe omul cel vechi, dimpreună cu patimile şi cu poftele lui (Gal. 5, 24), nu mai dăm însemnătate nici diavolului, nici răului. Nu ne mai preocupă. Ceea ce ne preocupă este iubirea, slujirea lui Hristos şi a aproapelui său. Îndată ce ajungem la măsura de a simţi bucuria, iubirea, slujirea lui Dumnezeu fără de nicio teamă, atunci putem spune: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Gal. 2, 20). Nimeni nu ne împiedică să pătrundem această taină.

Extras din „Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele”, trad. din limba greacă de Ierom. Evloghie Munteanu, Ed. Egumeniţa, 2003, pag. 155