Nu murim când murim, ci murim când nu mai iubim

Liniștea interioară, redată prin gesturi simple și contemplative, a fost profund descrisă de părintele Hrisostom Filipescu într-o meditație care îmbină introspecția cu o viziune spirituală asupra vieții. În relatarea sa, părintele surprinde complexitatea sufletului și necesitatea regăsirii de sine în mijlocul naturii și al tăcerii. El a împărtășit următoarele gânduri, care subliniază importanța iubirii, a prezenței divine și a vindecării interioare:

Liniştea te învață drumul către tine însuţi.

„Astăzi am mers în pădure și am strâns un copac în brațe scoțând din desagă tăcerea mea…. I-am dăruit plânsul neplâns și râsul nerâs. Cuvântul nerostit și gândul scormonit. L-am privit, l-am mângâiat, l-am rugat să mă cuprindă în brațe și să…tacă în tăcerea mea. Să nu mai promită nimic niciodată, ci doar să fie, să privească spre cer și când e pregătit să dăruiască umbra sa. Am atins cu tălpile rădăcinile sale căutând adâncul… Și am privit spre cer. M-am văzut în el și am știut că pot să contemplu. Călăuzire, ţel, inspiraţie. Va fi bine!

Citește și: Femeia care s-a întors din cealaltă viață (o relatare cum nu ați mai auzit)

Nimic nu se pierde. În spatele fiecărui rând şopteşte o lacrimă, un zâmbet, un dor, o speranţă… Strecor o scrisoare în inimă. Fiecare floare are umbra sa, raza sa, voința sa. Scriu o odă clepsidrei. Aud fără să se audă. Pe sticla ferestrei, pe fața tăcută, acolo stau priviri neșterse ce renunţă fără să regrete. Conștiința socială are propriile îndoieli. Orice rană este doar o experiență. Ce gândești despre celălalt îi influențează comportamentul. Admirând, având grijă de amintiri, privesc viața ca pe o expoziție de tablouri cu scene din viață. Vindecarea este o chestiune de viziune, nu de tehnică. Îmi place întrebarea pe care, tăcut, o mănânc. Hrănesc inima albastră şi aştept. Nu știu nimic despre râul acela. Gura ta se roagă… Miroase sufletul a…ani.

Există o Cale. Nu murim când murim, ci murim când nu mai iubim. Mă cuibăresc lângă Doamne ca lângă un Tată și primesc Iubirea. Împărăția lui Dumnezeu este în inimile pline de iubire. Intrați, dar nu trântiți ușa în nas. Prezența ta să aducă fericire!”

Citește și: O bombă va cădea în Tesalonic, una în Atena, una în Sofia, una la Belgrad, una la Moscova, una la Londra, una în New York, una în Chicago…, şi nimic nu va mai rămâne. Pământul se va transforma într-un cărbune

Această meditație rezonează cu cei care caută să redescopere pacea interioară prin comuniunea cu natura, iubirea necondiționată și apropierea de Dumnezeu. Mesajul părintelui Hrisostom Filipescu inspiră o reflecție profundă asupra sensului existenței, vindecării sufletești și importanței iubirii ca fundament al vieții.