”Nu știu dacă m-ai putea ierta..” (cea mai puternică dovadă a iubirii!)
Doi tineri care trăiau împreună au venit la biserica părintelui Constantin. Au fost foarte impresionati de întâlnirea cu părintele si după slujbă s-au spovedit. Voiau să se căsătorească după terminarea facultătii. S-au hotărât să nu mai păcătuiască. Cu o lună înainte de examenele de licentă, Eliza s-a dus la o petrecere dată de sora sa, care se măritase cu un arab. Daniel era acasă, la părinti.
La petrecere, un alt arab, cel mai bun prieten al cumnatului Elizei, s-a îndrăgostit de ea si, din vorbă în vorbă, a convins-o să bea cu el niste tărie. Prinsă în joc, fata a cerut din ce în ce mai multă băutură si, în cele din urmă, a picat în bratele arabului. Ba chiar a păcătuit cu el după plecarea musafirilor. Sora ei nu părea mirată de aceasta.
Când l-a revăzut pe Daniel, pe Eliza au năpădit-o lacrimile:
– Totul s-a terminat. Nu mai are rost să fim prieteni. Duminică dimineată m-am culcat cu Ahmed, cel mai bun prieten al cumnatului meu. Nu stiu dacă m-ai putea ierta, si nici nu mai are rost să mă ierti. Între noi s-a terminat totul.
După trei zile, Eliza a primit un telefon:
– Crezi că există pocăintă?
– Da, există.
– Atunci hai la părintele Constantin. Tie o să-ti dea un canon, iar mie o să-mi spună ce rugăciuni să fac pentru tine.
Eliza s-a spovedit si, cu dragostea lui Daniel si cu sfaturile părintelui, sufletul ei s-a curătat de păcat.
S-au căsătorit, asa cum plănuiseră. Eliza era o sotie minunată. Daniel nu a regretat niciodată că a iertat-o pentru greseala făcută.
Extras din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, editat de Ed. Egumeniţa, Galaţi, 2004
O alta dovada de dragoste necuprinsa!
Am cunoscut in spital o femeie pensionara cu un suflet extraordinar.
Amindoua asteptam sa ne operam de cancer la san si intr-o seara ne-am povestit, spovedit vietile si pacatele unele alteia.
Doamna respectiva facuse innainte si sedinte de chimioterapie deoarece tumora era mai mare.Un pelerinaj la Sfintele locuri din Ierusalim impreuna cu sotul ratacitor i-a pregatit si ajutat pentru perioada urmatoare pe amandoi.
Aceasta sfinta femeie mi-a povestit ca s-a casatorit din dragoste, cu vecinul si colegul ei de clasa.
Au facut doi copii-baieti. Dupa o perioada de timp Sotul a plecat cu alta lasind-o cu doi copii mici de scoala. Ea nu s-a incurcat cu alt barbat si a continuat sa-si creasca copii cu ajutorul Maicii Domnului si a lui Dumnezeu.
Dupa un timp (ani) sotul a revenit la domiciliu, ea l-a primit, acesta i-a luat lucruri din casa si dus a fost la cealalta dupa doua zile.
Sotul ei s-a reintors la ea dupa alti ani de zile ( cind a plecat copii erau la scoala iar cand s-a intors copii lui erau insurati si cu copii la rindul lor) aceasta femeie l-a iertat si l-a primit din nou.
Datorita acestei femei care mergea regulat la Biserica, se spovedea se impartasea constant, sotul ei s-a intors nu numai in sanul familiei ci si in sanul Bisericii cu spovedit , impartasit, indeplinind canoane zilnice de rugaciune alaturi de sotia iubitoare.
Acum la 62 de ani erau o familie vesela si fericita care treceau cu zambetul pe buze peste chimioterapie, operatie si ulterior radioterapie.
Pe mine m-a lasat masca capacitatea femeii de a ierta si a iubi.
Acum sotul are grija de dinsa si face tot ce trebuie in gospodarie, inclusiv piata si mancare.
Tare as vrea sa fiu si eu ca doamna Mioara dar…… nu sunt.
Doamne iarta-ma!