‘Nu vom supravieţui fără întoarcerea la Dumnezeu!’ Avertismentul tulburător al unui cunoscut neurolog
Unul dintre cei mai apreciați neurologi români, Dumitru Constantin Dulcan, oferă o perspectivă profundă asupra originii conștiinței, pe care o leagă direct de prezența divină. El susține că ceea ce numim conștiință provine din marea conștiință cosmică – Dumnezeu – care se manifestă prin intermediul creierului uman pentru a-i arăta omului calea binelui sau a rătăcirii. În opinia sa, codul moral respectat de creier este de fapt expresia unui cod religios și al bunului simț. Dulcan atrage atenția că Dumnezeu îl prețuiește mai mult pe un ateu moral decât pe un credincios ipocrit, subliniind astfel importanța autenticității etice în fața formelor exterioare de religiozitate.
„De unde vine conştiinţa? Din marea conştiinţă cosmică: Dumnezeu! Ceea ce numim noi Dumnezeu se foloseşte pur şi simplu de creierul uman pentru a arăta omului care este calea dreaptă care este calea greşită, eronată, care poate să ducă la suferinţă, la boală şi la moarte.
Creierul, în ultimă instanță, respectă un cod etic care este codul religiilor, un cod intelectual de bun simț. Am spus doua lucruri: ca deși ateii cred că sunt fără Dumnezeu, sigur Dumnezeu nu e fără ei! Și al doilea lucru, cred că Dumnezeu preferă un ateu care respectă toate lucrurile bunului simț decât un credincios care cum iese din biserică, începe să înjure vecinii…
Primul îl respectă pe semenul său fiindcă bunul simț îi spune să facă așa. El nu știe că respectă o lege morală, cum spune Kant: “legea morală din mine și cerul înstelat de deasupra capului”. După opinia mea, este mai preţuit de Dumnezeu față de cel care se duce de ochii lumii la biserică fără a fi neapărat mai bun…”
(D. C. Dulcan. Nu vom supravieţui fără întoarcerea la Dumnezeu)
Afirmațiile Profesorului Dumitru Constantin Dulcan vin să reamintească rolul profund al conștiinței în viața umană, nu doar ca un produs al creierului, ci ca o legătură tainică cu dimensiunea spirituală a existenței. Într-o lume în care formele exterioare tind să înlocuiască adesea esența, mesajul său devine un apel la autenticitate, moralitate și responsabilitate personală, indiferent de convingerile religioase ale fiecăruia.
