O poveste foarte frumoasă despre întoarcerea la Credința cea Adevarată

O poveste foarte frumoasa despre intoarcerea la Credinta cea Adevarata a Sfintei Mucenite Ecaterina.

Către sfârșitul mileniului, monahii din Sinai au descoperit moaștele Sfintei Mucenițe Ecaterina din Alexandria. Potrivit legendei, ea era o tânără de o inteligență deosebită, care studiase filosofia greacă și romană și era o prezență obișnuită în marea bibliotecă a Alexandriei. Într-o zi, pe când citea în bibliotecă, a adormit și a visat o femeie frumoasă care ținea pe genunchi un băiețel foarte drăgălaș. Arătând către Ecaterina, mama i-a spus copilașului: „Ai vrea să te căsătorești cu ea?”. El a răspuns: „O, nu! E atât de urâtă!”. Atunci Ecaterina s-a trezit în lacrimi.

Lângă ea se afla un bătrân cu o înfățișare cuvioasă; s-a apropiat și a întrebat-o dacă o poate ajuta cu ceva. Ecaterina i-a spus că plângea din cauza unui vis pe care-l avusese în somn. Străinul i-a cerut să-i povestească visul. După ce ea a făcut întocmai, bătrânul i-a zis: „Eu sunt preot creștin și îți pot spune semnificația visului. Doamna era Sfânta Fecioară Maria, iar copilașul, Iisus Hristos, Fiul ei. El te-a găsit urâtă fiindcă, deși ești înțeleaptă, încă ești păgână, iar sufletul tău nebotezat este întinat cu multe păcate”.

„Cum pot să mă fac frumoasă pentru El?”, a întrebat Ecaterina.

„Te voi învăța cele despre credința creștină și te voi boteza”, i-a răspuns preotul, „și apoi, Hristos Domnul se va desfăta de frumusețea sufletului tău”.

Ecaterina a fost catehizată și a primit botezul. Apoi, i-a visat din nou pe Sfânta Fecioară și pe Domnul Iisus Hristos. De data aceasta, când Fecioara L-a întrebat pe Iisus dacă ar dori să se căsătorească cu Ecaterina, El a răspuns: „O, da! Căci acum ea este cu adevărat frumoasă!”. Apoi a pus un inel pe degetul Ecaterinei și, atunci când ea s-a trezit, inelul era în palma sa.

Norris J. Chumley

Extras din Tainele Rugăciunii lui Iisus – Trăind prezența lui Dumnezeu: pelerinaj în inima unei străvechi spiritualități, Ed. Doxologia, Iași, 2012, pag. 48-49