Oamenii care nu sunt sinceri cu ei și cu cei din jur, nu privesc pe celălalt în față, ezită privirea sincera și nevinovată

– „DIN PRISOSUL INIMII VORBEȘTE GURA”.(Sf.Evanghelie).

– DE CE FĂCÂNDU-NE PLĂCUȚI, ATRAGEM DRAGOSTEA CELOR DIN JURUL NOSTRU ?

– „Omul viclean și ascuns, este mai periculos decât cel pătimaș și căzut în păcate”.(Limonariu)

– „Omului păcatos dacă îl mustri, că este păcătos își pleacă ochii, pe cel mândru dacă-l mustri, se semețește și nu primește îndreptarea.”(Filocalia).

– Multă lume este astăzi nefericită, dar cum spuneam și altădată, se ascunde după falsurile moderne ale vremii.

– Se ascunde în spatele unui zâmbet trist, în spatele unui rimel, sub o bijuterie, sub o haină frumoasă, sub o pereche de ochelari de soare, dar inima suferă, sufletul plânge.

– În general, oamenii care nu sunt sinceri cu ei și cu cei din jur, nu privesc pe celălalt în față, ezită privirea sincera și nevinovată, pentru că o privire inocentă, mustră mai tare decât vorba, de aceea unii oameni își acoperă privirea ochilor cu ochelari fumurii, când dialoghează, să nu li se citească nesinceritatea.

– Însă, chipul omului și privirea ochilor lui, sunt oglinda lui Dumnezeu, în ochii omului se citește toată starea lui lăuntrică.

– Multă lumea spune: „Vai, părintele cutare este văzător cu duhul!”

– Dar nu îți trebuie înainte vedere, să vezi când un om te privește sincer în ochi, precum o căprioară care bea apă din izvor, pe ăla poți să-l împărtășești fără să-l mai spovedești, că are inimă curată.

– Dar când omul îți evită privirea, se uită în jos, vobește bâlbâit, spune repede și ce vrea el, vorbe fără rost și fără importanță, acela nu este sincer cu el însuși, darmite cu cel de lângă el.

– Dacă vreți să facem un exercițiu de smerenie, să ne așezăm în fața oglinzii și să ne privim atent, fără să ne mascăm grimasele sau acreala feții, dacă ne place cum arătăm, să stăm așa, dacă nu ne place nouă de noi, să ne schimbăm de dragul celor din jur, privirea și expresia feței.

– Cum spun unii oameni când fac o fotografie: „Nu am ieșit frumos în fotografia asta!”
– Corect, nu ai ieșit frumos, ai ieșit cum ești, să fim naturali, noi înșine, atunci suntem naturali cu cei din jur, cu Dumnezeu în rugăciune și în fața duhovnicului la spovedanie.

– Noi avem nevoie de fotografia noastră interioară, să putem îndeparta otrava din privire, atunci când suntem dușmănoși, răutăcioși și răi și privirea este fioroasă și aprigă.

– Să ne privim tristețea din ochi când suntem în suferință, să căutăm cauzele suferinței și să le înlăturăm din suflet, să devenim senini la chip.

– Să cautăm în noi și la noi, privirea cea mai frumoasă, cea mai caldă, să încercăm să cultivăm chipul blând și senin precum copii, față de soțul, de soție, față de noră, față de soacră, față de prieteni, de părinți, de colegi, de vecini, de toți semenii.

– Adică întotdeauna să ai o atitudine frumoasă și bine-plăcută, ca oamenilor să le fie drag de tine.

Părintele Calistrat Chifan

https://www.facebook.com/pcalistrat/videos/360359897967512/?v=360359897967512