Om duhovnicesc nu e cel care intră în biserică și face cincizeci de cruci

Cum putem dobândi pocăinţa cea adevărată, părerea de rău pentru păcatele noastre?

Lucidizându-ne, încercând să înţelegem că păcatele noastre sunt păcatele noastre şi nu sunt neapărat prin inductanţă, și, nu în ultimul rând încercând să transformaţi pocăinţa nu într-un specatcol de dat ochii peste cap… Repet imaginea aceasta, că e aproape hologramică în Biserică: tone de prune în gură şi ochi daţi până la ceafă peste cap!

Nu atitudinile exterioare denotă duhovnicia omului. Lucrarea lui totdeauna e înlăuntrul său, creşte înlăuntrul său, se dobândeşte şi se desăvărşeşte, înlăuntrul său, apoi trece în afară. Să ştiţi că om duhovnicesc e cel care, atunci când intră în biserică nu face cincizeci de cruci. Ci strânge mâna cerşetorului şi zice:

„Ioane, îs bucuros că ai venit şi azi!”

Se duce şi ia de jos chibritul ars de către unul care şi-a stins ţigara şi după aia zice: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, iartă-l şi lasă-l de fumat!…”, adică oamenii care mai şi fac din când în când pe creştinii.

Părintele Constantin Necula

Extras din ”Gânduri şi miride”, Ed. Agnos, Sibiu, 2009, pag. 47-48