Orice boală trupească este cauzată de una sufletească

De ce ne îmbolnăvim şi cum ne vindecăm prin rugăciune

Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe o mare nenorocire în viaţa lor, dar ei nu ştiu că Dumnezeu îngăduie cele rele ca să ne chinuim aici pe pământ, să trecem prin acest pat al durerilor pentru a ne curăţa de bolile sufleteşti. Un părinte spunea că fiecare boală a trupului curăţă una sufletească.

Moartea e plata păcatului 

Hristos Domnul, marele nostru Pedagog, spune pricinile bolilor noastre sunt de fapt păcatele noastre. Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este mijlocul prin care Dumnezeu ne arată că în această lume suntem trecători şi călători. Azi suntem în viaţă, fericiţi, ne veselim alături de cei dragi, mâine nu mai suntem pe pământ. Moartea este adusă de instalarea bolii asupra trupului omenesc, iar tradiţia ortodoxă spune că orice boală trupească este cauzată de una sufletească.

Omul moare din cauza bolilor sufleteşti: „plata păcatului este moartea” (Sfântul Apostol Pavel). După ce Dumnezeu l-a creat pe om în Rai, sufletul şi trupul posedau o sănătate deplină, Sfântul Vasile cel Mare spune că omul era ferit de boală şi durere datorită darurilor primite la creaţie de la Dumnezeu. Din cauza neascultării, cei doi, Adam şi Eva, primii locuitori ai Raiului, au pierdut haina de lumină protectoare de la Dumnezeu, au “îmbrăcat” hainele durerii şi suferinţei şi au trecut în această lume trecătoare şi pieritoare. O viaţă bine organizată spiritual, adică ţinta noastră principală fiind raportarea la suflet, este cauza sănătăţii sufleteşti şi trupeşti, iar dezordinea spirituală produce boala. Când sufletul este curat şi sănătos el comunică şi trupului aceste virtuţi ale sale.

Sănătatea sufletească, cea mai importantă

Fericit este omul care îşi poartă suferinţa sa în această viaţă cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu, fericit este omul care caută cauza suferinţei sale în el însuşi. Omul ortodox întotdeauna caută la păcatele sale ce le-a făcut încă din copilărie, iar omul care este supărat pe suferinţă întotdeauna găseşte şi învinuieşte pe altul, pe om sau pe Dumnezeu. Tămăduirea noastră din suferinţă vine atunci când omul îşi dă seama de păcatele sale, şi le recunoaşte şi încearcă să se elibereze de povara lor. Este absolut normal ca ficare om să-şi dorească să fie sănătos dar cu condiţia ca ea, sănătatea să fie trăita în normele şi canoanele învăţate prin Sfânta Biserica de la Dumnezeu. Dacă omul îşi doreşte sau dobândeşte sănătatea doar trupească iar sufletul rămâne bolnav, nu-i foloseşte la nimic. Este mai importantă sănătatea sufletească deoarece sfletul este cel care ajunge la Dumnezeu după despărţirea de trup.

Suferinţa e medicamentul sufletului

De ce a îngăduit Dumnezeu boala şi suferiţa? Sfântul Nicolae Velimirovici spune ”Din milă îngăduie Dumnezeu suferinţa asupra oamenilor pentru păcatele lor: din milă nu din dreptate. Dacă ar fi după dreptate, orice păcat ar atrage imediat moartea, aşa spune apostolul Iacov: Păcatul, odată săvârşit, aduce moarte (1.15).” Din milă Dumnezeu trimite suferinţa care vindecă sufletul de sub povara păcatului. Singura cale care ne poate mântui este calea suferinţei şi a Crucii lui Hristos asumată de fiecare creştin în parte. Cu alte cuvinte, suferinţa este dată oamenilor spre a fi medicament pentru bolile noastre cele sufleteşti. Ce aduce moartea? Boala sau medicamentul? Deci nu suferiţa aduce sufletul la moarte, ci păcatul e cel care aduce moartea.

Redobândirea sănătăţii

Alexis Carel laureat al premiului Nobel a urmărit îndeaproape efectele benefice ale rugăciunii asupra celui ce se roagă. El a constatat că nevoia naturii umane este dezvoltarea simţului rugăciunii. De cele mai multe ori, rugăciunea este un strigăt de ajutor, un efort de a comunica cu Dumnezeu, Creatorul nostru. Rugăciunea adevărată nu trebuie să devindă recitare mecanică, ea fiind transfuzie de viaţă adevărată din Dumnezeu. Când te rogi efortul tău trebuie să fie mai mult afectiv, decât intelectual, toate sunt cu putinţă celui ce crede şi cere. Atunci când rugăciunea devine mod de vieţuire, ea influenţează sufletul şi viaţa noastră, efectele ei se observă în mod discret. Rugăciunea dă echilibru între om şi lumea ce-l înconjoară, creştinul rugător are o capacitate mai mare de a suporta bolile şi suferinţele.

Rugăciunile Bisericii

Dumnezeu însuşi a dat oamenilor ştiinţa vindecării în Sfânta Biserică. Izvorul vindecărilor noastre de boală, păcat şi patimi, este persoana lui Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat. Tainele Sfintei Biserici (a Mărturisirii Păcatelor şi Taina Sfântului Maslu), sunt rugăciune şi împreună lucrare a omului cu Dumnezeu. Sfântul Apostol Iacov spune: “Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui”. În Biserică se află doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, care ne vindecă toate bolile şi neputinţele pentru că tămăduirea vine numai prin Dumnezeu la rugăciunile noastre. Oamenii nu au dobândit încă vindecarea sufletească pentru că nu-L iubesc şi nu-L ascultă pe Dumnezeu din toată inima şi nici nu cred cu adevărat în El.

Articol relatat de portalul jurnaluldeilfov.ro