Păcătoşii care nu s-au pocăit, după moarte pierd orice posibilitate de a se schimba spre mai bine, ceea ce înseamnă că rămân tot timpul predaţi chinurilor veşnice

Ce să le spunem celor care nu cred în viaţa de după moarte?

Oamenii sunt nedumeriţi şi, la drept vorbind, mulţi nu cred în această cinste, care ne este promisă de către Sfinţii Părinţi în viaţa viitoare, pentru că satana a umilit omenirea în faţa propriilor săi ochi. Însă aceasta este o adevărată onoare şi în asta trebuie să credem: omul este chipul lui Dumnezeu, pentru aceasta S-a şi întrupat Fiul lui Dumnezeu, pentru a reînnoi Chipul Său. În scrierile Sfinţilor Părinţi este dezvoltată această idee.

Se pot mântui oamenii păcătoşi care nu s-au pocăit?

Acesta este un adevăr îngrozitor: păcătoşii care nu s-au pocăit, după moarte pierd orice posibilitate de a se schimba spre mai bine, ceea ce înseamnă că rămân tot timpul predaţi chinurilor veşnice (păcatul nu are cum să nu chinuie). Prin ce este demonstrat acest lucru?

Cine nu ştie cât de greu este pentru un păcătos să se apropie, fără harul lui Dumnezeu, de la calea cea îndrăgită de el, a păcatului, spre calea faptelor bune! Cât de adânc se înrădăcinează păcatul în sufletul păcătosului şi rădăcinile sale în toată fiinţa, dându-i păcătosului înfăţişarea sa, care vede lucrurile altfel decât sunt în firea lor, care se prezintă pe sine într-un chip încântător! De aceea, vedem că există mulţi păcătoşi care nu se gândesc la manipularea lor, nu se consideră pe ei înşişi mari păcătoşi, pentru că iubirea de sine şi mândria îi orbesc; în cazul în care se consideră păcătoşi, atunci se dedau deznădejdii diavoleşti, care răspândeşte un întuneric adânc în mintea lor şi le îndârjeşte puternic inima.

Sfântul Ioan de Kronstadt

Extras din ”Cum ne mântuiește Dumnezeu”, Ed. Sophia, București, 2012, pag. 11