Pâinea aceasta se numeşte pâinea îngerilor şi deci zâmbetul îngerilor

Într-o lume în care bunătatea este adesea condiționată de recunoaștere și răsplată, Părintele Arsenie Papacioc ne oferă o perspectivă profundă asupra milosteniei autentice. El ne îndeamnă să fim o bucurie pentru cei din jur, să dăruim fără a aștepta nimic în schimb și să trăim fiecare zi cu o inimă deschisă și plină de iubire. Milostenia, spune el, este mai valoroasă decât orice talent sau dar care aduce satisfacții imediate. Un simplu zâmbet, o privire caldă sau o vorbă bună pot lumina suflete aflate în întuneric. Însă, dincolo de faptele vizibile, adevărata noblețe sufletească înseamnă să nu te lași ispitit nici de laude, nici de mustrări, ci să-ți păstrezi taina sufletului nealterată.

Citește și: N-ai să poţi să fii fericit sau fericită cu un mincinos

„Să fii cu inima bună, să fii o veselie a tuturor, să fii milostivă. Milostenia e ceva mult mai frumos, mai mare decât oricare dar şi talent care-ţi aduce satisfacţii văzute aici, adică pe loc. Să arunci măcar un zâmbet de soră unui sărac, dacă nu ai un ban pentru pâinea lui atât de nesigură. Pâinea aceasta se numeşte pâinea îngerilor şi deci zâmbetul îngerilor. Personalitatea duhovnicească înseamnă ca tu să ştii de tine. Să ştii de ce se joacă piesa cu mustrări sau laude în faţa ta, pe seama ta. Să nu vinzi nimic din taină (tine) nici pentru mustrări nici pentru laude. E mai bine să nu fii nimic decât să fii eroul altora.

Ţine-te de înger şi-ţi vezi de treabă! E bine să cobori cerul în realităţile mărunte în care păşeşti, decât să te consideri uitată pe undeva pe sus.

Dacă alții se consideră, și pe bună dreptate, vulturi, tu, deși poți avea putere și aripi de vultur, să te mulțumești să te arăți o mică ciocârlie veselă, care zboară vertical și cântă de zor, vestind și prevestind zorile.

Nu merge cu gândul după răsplata faptei tale bune. Răsplata nu se caută, ci va veni singură.”

Citește și: O femeie paralizată a strigat cu credință către Maica Domnului și s-a ridicat sănătoasă din pat!

Îndemnul Părintelui Arsenie Papacioc este limpede: să ne vedem de treabă, să rămânem aproape de înger și să nu căutăm răsplata faptelor bune, pentru că aceasta va veni singură, la timpul potrivit. Într-o lume grăbită, în care unii vor să fie vulturi, el ne îndeamnă să ne mulțumim a fi asemenea ciocârliilor – mici, modeste, dar pline de bucurie, vestind zorii prin cântul lor. Aceste gânduri pline de har se regăsesc în cartea „Scrisori către fiii mei duhovnicești”, o mărturie vie a înțelepciunii și iubirii sale pentru sufletele aflate în căutarea adevărului.