Părinte, învață-mă smerenia!

Trăia o dată o tânără credincioasă şi cu frică de Dumnezeu. Dar deoarece nu avea un duhovnic permanent, a hotărât să meargă din biserică în biserică, sperând că poate în aşa mod îşi va găsi preotul ce îi va fi de ajutor la mântuirea sufletului. Aşa a venit într-o Biserică, unde preotul tocmai citea o predică.

I-a plăcut tinerei predica şi puterea părintelui de a propovădui. „Poate că el va fi duhovnicul meu?” – s-a gândit ea, şi a rămas să vorbească cu părintele. Dar nu i-a reuşit, fiind multă lume în Biserică, preotul a ieșit după Liturghie prin altar și a plecat.

Apoi a mers la o altă biserică. Acolo a văzut un preot, care era înconjurat de enoriaşii săi şi le împărţea dulciuri, fructe. Cineva i-a cerut sfatul, el l-a ascultat, apoi i-a răspuns, și toți ceilalți, de asemenea, ascultau. Deşi răspunsul era adresat doar persoanei ce întrebase. Aşa şi mergeau după părinte cu toată mulţimea. „Ce este asta? – a meditat ea. – Chiar și un sfat nu poţi cere. Şi ce să fac dacă am ceva personal?”

– Spuneţi-mi, s-a adresat ea unei bătrâne de alături, – aici mereu aşa se vorbeşte cu părintele?

–Cum, dragă? – nu a înţeles-o bătrânica.

– Întotdeauna sunt atât de mulți oameni? Pot vorbi doar cu preotul?

– Oh, dragă, noi suntem mereu împreună. Chiar şi când suntem la mărturisire, totdeauna părintele e înconjurat de enoriaşi, de parcă s-ar teme să se despartă de el. Și ce har are părintele! Ce har…

Se pare că nu a putut face faţă tânăra noastră unui asemenea har a părintelui și a mers la a treia Biserică. Parohul bisericii era foarte cunoscut în cercurile bisericești, predica la radio și televiziune, scria cărți. Biserica era plină de oameni, mai nu era loc unde puteai sta. Liturghia se sfârşise şi cei adunaţi aşteptau ieşirea părintelui. Care îl aștepta pentru ai aduce careva daruri, care pentru un autograf, iar unii au venit şi din simplă curiozitate să arunce o privire la celebritatea spirituală.

– Spuneţi-mi, – s-a adresat fata unei femei. – Și mulţi fii duhovniceşti are părintele?

– O, draga mea, ca nisipul de pe fundul mării! Iar printe ei, eu sunt cea mai îndrăgită. M-a învrednicit Domnul! Eu pot spune că sunt mâna dreaptă a părintelui! În toate-l ajut, unde cu fapta, unde cu cuvântul. Şi el nu mă uită-n rugăciune. Prin rugăciunile sale …
Dar iată ca s-a deschis ușa laterală a altarului, şi a ieşit un preot în aparenţă prin nimic deosebit, ba chiar şi prea modest îmbrăcat.

– El este? – A întrebat ea femeia.

– Ce e cu tine! Desigur că nu, a spus favorita. – Acesta nici doi bani nu face pe lângă al nostru. L-au trimis la noi de undeva de departe. Se spune despre el că este bețiv şi asta încă nu e totul… chiar şi în fața i-o spun oamenii, dar cred că îşi ştie păcatul, de atât şi tace. Nici un cuvânt în apărarea sa nu spune. Și numai pentru ce Domnul l-a trimis pe capul nostru?

Mulțimea s-a dat la o parte, permițându-i preotului să treacă și imediat a început şuşoteala şi discuţiile. Iar tânara noastră a mediatat puţin şi s-a îndreptat în grabă în urma părintelui.

– Părinte! Părinte, așteaptaţi!

Preotul s-a întors uimit.

– Binecuvântaţi, părinte! – i s-a adresat tânara punând mâinile pentru binecuvântare.

– Pace ţie, copila mea! – A spus părintele privind în jos.

-Părinte! Eu de mult vă caut!

Părintele a tresărit şi fără să ridice privirea din pământ a spus cu tristețe:

– Copilă dragă, bucuria mea, ce folos poţi avea de la mine, un păcătos? Ce pot eu să te învăţ.

Fata a tăcut şi apoi i-a răspnus:

– Smerenia! Părinte, învață-mă smerenia!

Surse: 6chuvstvo.pereprava.org, altarulcredintei.md

Traducere Natalia Lozan