„Părinte, ştiţi, am avut o ispită. Nu ai avut nicio ispită. Eşti tâmpit! Ispita ta e că eşti tâmpit!”
Parinte, am o vârsta de aproape 40 de ani – Doamne ajuta! –, sunt necasatorita – Doamne ajuta! –, am prieteni destui, chiar si o relatie serioasa de câtiva ani. Doamne ajuta! Nu ma pot hotarî pentru casatorie, desi iubesc persoana. Pun totul pe seama farmecelor. Am o viata duhovniceasca. Hmmm… Serios, asa scrie aici! Ce sfaturi îmi dati? Importanta e casatoria sau sa ramân singura? Pot sa rezist fara copii?
Personal, cred că am ajuns o Biserică vecină cu televiziunea. Când asculţi mesajul Bisericii, ce auzi? Diavolul, apocalipsa, trăsnete, tunete, mitraliere!… La televizor ce se aude? Cotcodac, cotcobâț!… Măi, oameni buni! De vreme ce Biserica este a lui Hristos, El este capul şi pe El Îl îndurerează orice mădular care este supus durerii, cum ar putea să vă lase pe mâna diavolului?! Trebuie să schimbăm Evanghelia, să o întoarcem pe dos, cumva? Cu câta jenă povestesc evangheliştii că s-au întâlnit cu diavolul! Cu jenă, efectiv! Or noi, când nu e de bună, gata, ne-au făcut farmece! Vine câte una: „Părinte, mie mi-a legat cununiile!” Mă uit la ea, n-are nimic faţă!
Trebuie să înţelegem că nu putem fi la mâna diavolului, câta vreme suntem botezaţi, spovediţi, împărtăşiţi, câta vreme trăim în energiile necreate ale lui Dumnezeu!
Nici una, nici două, dăm vina pe dracul. Ca în faza aceea, când un călugăr, într-o mănăstire, fierbea oul de bibilică la lumânare şi apare stareţul: „Ce faci, fiule?” Era Vinerea Mare. „Nu sunt eu de vină! Dracul m-a pus!…” Şi dracul de după sobă: „Ce vorbeşti? Să fim serioşi! Nici eu n-o ştiam pe asta…”
Până nu au început să spună oamenii ca diavolul le-a legat cununile, dracul cred că nici nu ştia ce are de făcut în această privinţă. Sunt atâtea lucruri de bun simţ în Biserică pe care nu le mai vedem. Când nu ne împlinim în iubirea cu celălalt, este pentru că ne-am dorit un anumit iubit pe care ni l-am creat psihologic. Şi câta vreme nu ne învăţăm să renunţăm la ceva de dragul celuilalt, suntem fiii ploii!
Căsătoria nu este dictatura unuia împotriva celuilalt! Este împreuna răstignire pe Cruce. Nu s-a potrivit? Doamne ajută! Dacă nu vine Făt Frumos pe cal alb, rămâneţi aşa în lume. Încercaţi să împliniţi aşa Evanghelia. Evanghelia nu este dată sector căsătoriţi, sector necăsătoriţi, sector monahi! Este identică, este una pentru toţi. Iar prima fericire spune: Fericiţi cei săraci cu duhul! Adică acei ce se golesc de duhul lor şi se umplu de Duhul lui Dumnezeu. Asta înseamnă viaţa duhovnicească, până la urmă: să te deşerţi de tine, ca să te umpli de Dumnezeu. Când te deşerţi de tine şi te umpli de Dumnezeu nici nu mai contează cum eşti: căsătorit, necăsătorit, călugăr… Pentru că Îl ai pe Dumnezeu, şi când Îl ai pe Dumnezeu ai tot ce înseamnă lumea întreaga!
Uitaţi ce drame trăim! Ne punem noaptea la culcare: Oare nu era mai bine dacă eram cu…? Şi zice: Părinte, am insomnii! Nu are insomnii, are gânduri. Gândurile îl duc la deznădejde, şi deznădejdea e păcat împotriva Duhului Sfânt. De ce? Pentru că te îndepărtează de sensurile vieţii tale reale.
Vine câte unul şi-mi zice: „Părinte, ştiţi, m-am gândit să rămân celibatar!” „Bine, frate! Doamne ajută, dacă poţi!…” „Nu, părinte, păi dumneavoastra trebuie să mă încurajaţi, să-mi spuneţi că pot…” „Păi cum să-ţi spun că poţi? Uite cum îţi umblă ochii în cap, ca la jocul de biliard! Când vezi o fată, ţi s-a aprins beculeţul! Ce vii la mine cu poveşti din astea?!…” Poţi să rămâi celibatar în lume când te educi pentru asta. Când ocoleşti ispitele, prieteniile acestea un pic sexualizate. Când nu-ţi aprinzi televizorul, să te uiţi la toate prostiile, când nu consumi alcool, când stai deoparte, când nu te supraexciţi cu cafea, când ai grijă de toate lucrurile acestea, inclusiv la ce mănânci, la ce bei, la ce citeşti, la ce vezi. Când tu stai toată noaptea la televizor, te uiţi la toate programele alea codate, vii apoi la preot şi zici: „Părinte, ştiţi, am avut o ispită.” „Nu ai avut nici o ispită. Eşti tâmpit! Ispita ta e că eşti tâmpit! Nu înţelegi că dacă te uiţi la toate porcăriile acelea, ăla îţi joacă feste în creieraş, şi de acolo îţi pleacă tot sistemul.
Cine a trimis biletul, să nu socotească tot răspunsul pentru ea. Doamne fereşte!
Părerea mea e să încercaţi să vă găsiţi duhovnicul cu care să vă reglaţi direcţia tirului. Se poate întâmpla să vă fie să rămâneţi în lume. Doamne ajută! Eu sunt încântat de toţi oamenii care reuşesc să-şi ducă vocaţia lor până la capăt. Să ştiţi că inclusiv căsătoria este feciorie. Exista o feciorie înainte de căsătorie, şi o feciorie după căsătorie. Care-i problema? După căsătorie poţi să te culci cu orice femeie din lume? Deci, dintr-o dată, ai o unică direcţie a actului tău sexual. Asta înseamnă fecioria: unidirectionarea darului pe care Dumnezeu ţi l-a dat.
Însa să nu vă luaţi haruri pe care nu le puteţi purta.
Părintele Constantin Necula
Extras din ”Provocările străzii”, Ed. Agnos, Sibiu, 2006
nasol naspa pentru una dinasta care ii place de el dar nu e hotarata sa se marite si altele colo abia asteapta sa se marite
e cel mai frumos lucru asta in viata sa te casatoresti si sa te mariti nu e ceva plictisitor mai ales daca vrei sa faci copii si sa iti intemeiezi o familie dar unii sau chiar unele nu doresc din pacate asa inseamna ca au trait degeaba atatia ani de pomana daca nu vrei lucrurile astea
noi trebuie sa retinem si sa stim de ce nastem pe acest pamant ca unii poate nu inteleg viata asta am fost creati de dumnezeu sa traim si sa ne bucuram de fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata noastra sa ii dam slava lui dumnezeu in tot ceea ce facem noi si scopul desigur este sa si ajungem la un moment dat acolo intr-o zi in rai cand isus s-a dus ca sa ne pregateasca un loc de fapt viata mai este si un test adica cum te comporti in societate asa vei sti si unde te poti duce in rai sau in iad daca ai injurat barfit furat sfidat schimonosit sinucis atunci e clar ca locul tau este evident in iad dar daca nu ai injurat barfit furat sfidat schimonosit sinucis atunci locul este evident in rai acolo unde trebuie sa fii cu adevarat dar asta cand vei muri vei afla rostul vietii noastre este dupa ce ne nastem de a merge la gradinita apoi la gimnaziu sau scoala generala e acelasi lucru apoi liceul si facultatea bine asta cine doreste desigur apoi sa iti intalnesti jumatatea apoi sa te casatoresti si dupa aia sa iti intemeiezi o familie apoi dupa multi ani mori si cam asta este viata un test sa vada cum ne descurcam in ea daca facem fata si daca stim sa ii tinem piept
Nu am citit in viața asta a mea destul de lungă ceva mai plin de adevăr,umor dar și de credință…excelent scris părinte,din păcate sunteți o …rara avis !
Interesant articol însă mesajul e cam criptic, dar am să încerc să extrag ideile esențiale:
* Cunoaște-te pe tine însuți: dă-ți seama de ceea ce ești și de ceea ce vrei să fii și acționează în concordanță.
* Fericirea vine din interior. Fericirea e o stare psihică, aceasta nu ține de factori externi ci de modul în care relaționăm noi cu lumea exterioară.
* Schimbarea este un act de voință care necesită efort. Dorești schimbare, foarte bine, însă dorință nu e suficientă, trebuie să-ți schimbi și stilul de viață, modul de gândire, modul în care interacționezi cu societatea.
*Dumnezeu și diavolul există în fiecare dintre noi, ține de noi să rezistăm ispitelor și să ne apropiem de partea divină din noi.
Articolul nu vorbește despre cum putem găsi această parte divină din noi însă vorbește despre partea animalică, despre ispite și dorințe. Ideea prezentată e că noi suntem în controlul acțiunilor noastre, nu ispitele.
Psihicul are tendința de a găsi motivări pentru a evita orice schimbări „Fericiți cei săraci cu duhul” este legat de ideea că fericirea este mai ușor atinsă de cei ce reușesc să-și stăpânească aceste porniri animalice.
Apropiere de Dumnezeu este astfel nu renunțarea completă ci controlul acestora porniri astfel încât ele să-și găsească locul potrivit în viața noastră.
Nu ai avut nicio ispită. Eşti tâmpit! Ispita ta e că eşti tâmpit!”, nu da bine de loc de la un om care se considera doctor de suflete.
Nu dă bine dar din păcate e adevărat dorina
Citiți mai bine contextul în care este folosit cuvântul și veți vedea că nu a zis rău.Si Mântuitorul a folosit cuvinte dure când se referea la farisei asta ce înseamnă că nu dă bine de la un om care se consideră Fiul lui Dumnezeu.