Prima libertate de care are nevoie diavolul, fără de care toate celelalte s-ar risipi

Într-o lume tot mai complexă, unde libertățile personale sunt adesea percepute ca un scop suprem, o perspectivă profundă și provocatoare asupra acestora vine din învățăturile Starețului Antonie. Supraviețuitor al lagărelor sovietice și preot de rang înalt în Biserica Ortodoxă Rusă, starețul a împărtășit viziuni și avertismente despre vremurile de pe urmă. Mesajele sale, păstrate în scrieri duhovnicești, explorează subtilitățile spirituale ale libertății și impactul lor asupra omenirii, oferind o analiză profundă a pericolelor ascunse în spatele toleranței și progresului aparent.
Citește și: Îngerul păzitor ne atenționează atunci când vrăjmașul ne întinde vreo cursă
„Prima libertate de care are nevoie diavolul, fără de care toate celelalte s-ar risipi, este libertatea confesională, aşa numita toleranţă religioasă.
Esența acestei mișcări e să facă drum, întâi de toate pentru tineri, către satan. Observați, părinte, un drum într-un singur sens.
Încearcă să te opui – imediat vei fi stopat. Biserica Ortodoxă, iată de ce nu-i lasă pe toţi să doarmă liniştit.
Toți catolicii sunt gata pentru orice, ei primesc civilizația drăcească, “progresul”. Susținând sionismul, ei spun, de fapt, “da” venirii lui antihrist.
Și am văzut eu câte încercări face răul mondial pentru a păta Sfânta Biserică, preacurat Trupul lui Hristos! Întâi de toate o vor defăima în toate ziarele, la radio și televiziune.
Iudei cu nume slave vor defăima în fel și chip clerul și pe creștini, își vor bate joc de rânduieli, de posturi, de modul de viață, de tot ceea ce a fost întotdeauna baza viabilității poporului.
Chiar în Biserică, în mediul duhovnicesc vor pătrunde mii și mii de distrugători catoliciți ai Ortodoxiei.
Aparent evlavioși, duhul lor e altul, străin, și poporul va părăsi lăcașurile lor. Vor sta restaurate și proaspăt construite, dar pustii.
Unde va străluci luminița adevăratei sfințenii și credincioșiei duhului credinței strămoșești?
Dar cine caută găsește. Nimeni nu se va putea îndreptăți spunând: “Doamne, am căutat dar n-am găsit!” În întunericul necredinței și al ateismului, pe tot pământul ard luminițele adevărului.
Și vor fi prigoniți și strâmtorați drepții slujitori şi supuşi hulelor de tot felul. Slugile diavolului nu se vor sfii nici să ucidă, dacă va îngădui Dumnezeu unui cuvios să primească cununa mucenicească.
Mulţi vor fi ei, drepţii mucenici ai timpului de pe urmă! Dar cei de duh străin îşi vor aştepta conducătorul, pe antihrist.
Şi lor însă li se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adică să-şi dea seama cine este el, numai că puterea şi banii le vor închide multora ochii. Cumplite vremuri!
Dar toate încep de la mărunţişuri. Clerul a încetat să mai poarte hainele cuvenite cinului. De acum şi bărbile rase, după moda catolicilor şi a protestanţilor, nu mai stârnesc mirare. […]
Pervertirea moralităţii. De câte ori a încercat satan s-o facă generală, atotcuprinzătoare, ciocnindu-se de fiecare dată de demascarea ameninţătoare al Bisericii.
Dar pentru duhurile întunericului cea mai groaznică este demascarea, scoaterea la lumină.
Precum hoţul se furişează în întuneric fiindu-i frică de lumină, aşa şi invaziile drăceşti sunt mai eficiente şi mai ispititoare când lipseşte lumina adevărului.
Lumea e în întunericul plăcerilor unei duzini de ţări „dezvoltate”, pe care vrăjmaşul le-a ales ca sprijin în misiunea de înnebunire a întregii lumi. Arma principală în această afacere este lozinca libertăţii.
Cât sânge a fost vărsat în revoluţii şi răsturnări de putere, în acţiuni sociale şi pseudoreligioase, răfuieli politice şi mistice pe altarul diavolului „libertate”!
Acesta este el, diavolul răsculat şi învins, zidirea care a vrut să ia locul Creatorului – acesta este cel mai de seamă iubitor de libertate. Şi „libertatea” lui nu e capacitatea dăruită omului de a fi desăvârşit în virtuţi.
Nu, „libertatea” lui sunt cele mai grele lanţuri, scopul cărora e ca, lipsindu-l pe om de orice posibilitate de a alege între bine şi rău, să-i lase liber doar drumul spre iad.
Iată la ce libertate se va ajunge. Şi dacă ar fi la protestanţi; mai treacă-meargă, la timpul lor s-au luptat şi ei pentru libertate şi împotriva dictaturii catolicilor şi, prinzând la putere, aceeaşi baptişti, au produs o asemenea teroare şi asemenea destrăbălări, până şi Europa s-a cutremurat!
Dar ai noştri încotro o iau?! De fapt, se poate, oare, spune că noi, ortodocşii, suntem un Imperiu Ortodox?
Starețul Antonie subliniază că, în fața provocărilor și a încercărilor timpurilor de pe urmă, lumina adevărului și credinței rămâne singurul sprijin al celor drepți. Cu toate că întunericul încearcă să pătrundă prin dezbinare și pervertire morală, cei care caută cu sinceritate vor găsi răspunsuri și alinare în învățătura Bisericii. Viziunea sa, atât un avertisment, cât și un apel la trezvie, ne îndeamnă să rămânem ancorați în credință, păstrând vie flacăra adevărului și a sfințeniei.
Starețul Antonie a fost un bătrân duhovnicesc, preot de mir de rang înalt care a slujit, după detenţia din lagărele sovietice, în parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei şi care s-a învrednicit de două viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urmă (avea în jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al cărei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul.