Prislop, capitala ortodoxiei românești

Copacii Prislopului ne zâmbeau şi ne îmbrăţişau. Hram ca la Nicula, dar zi de zi. Îngerul păzitor: jandarm în timpul serviciului, non-stop. Ce stare pluteşte în aer! Ce stare domneşte în noi! Ore în aşteptare ca să ajungem să sărutăm Crucea (imaginea pelerinajului vieţii spre Cel Dorit). Coada (aşteptarea, privegherea) nu se termină. Mereu alţii vin din spate şi ne susţin. Oricâţi pleacă, şi mai mulţi vin (ca pe vremea martirilor).

Înaintări mici, dar cu fiecare clipă distanţa se scurtează. Unii în faţă, alţii în spate, ajungem în acelaşi loc. Fericire – MIR – har. Stăm la rând la moarte, la înviere, la veşnicie. Blocaţi în traficul duhovnicesc. Sute de icoane cu Maica Domnului dăruite caselor convertite. Doamna Mângâietoarea este nota noastră de 10! Alţii vor doar toaletă. Atât de diferiţi, dar aceeaşi linişte, aceeaşi speranţă, aceeaşi lacrimă de fericire.

Sute de acatiste, sute de gânduri curate, mii de lacrimi purificatoare. Pericol de împiedicare: unii se agită, se tulbură, se grăbesc. Toţi suntem păcătoşi, oportunişti ambulanţi care cerşim iertarea. Timpul estimat se dublează, stăm şi la prelungiri. Unii vor doar un selfie, iute-iute, fuga-fuguţa. Înainte erau puţini credincioşii, acum sunt puţini scepticii. Romanii acuzau noutatea Mesajului, neo-păgânii acuză vechimea lui.

Iartă-ne, Părinte Arsenie că fotografiem clipa, în loc să înveşnicim iubirea! Iartă-ne, Părinte drag, că nu ştim ce flori duhovniceşti să îţi aducem! Mulţumim, Părinte Viu, pentru tot harul transmis de către Domnul prin tine, spre noi! Mulţumim, Părinte scump, pentru bucuriile inimii, pe care le dăruieşti unor netrebnici ca noi! Ajută-ne, mijloceşte pentru noi, iartă-ne!

Iartă-ne că te apelăm doar la necaz! Mulţumim, Părinte drag! Nu mergem pe încercate. Cu Hristos mergem la sigur, aşa cum ne povăţuieşti. Mulţumim că ne aminteşti să Îl punem pe Hristos la baza activităţii noastre! Să Îl copiem cât mai bine pe Hristos! Hristos în mijlocul nostru! ESTE ŞI VA FI! Viu şi lucrător (Când ne amintim de Dumnezeu să înmulţim rugăciunea, ca atunci când Îl vom uita, să Îşi aducă aminte El de noi).

Iartă-ne pentru atmosfera de delăsare! Pentru lene, pentru lăcomie, pentru indiferenţă, pentru judecarea aproapelui, mijloceşte la Hristos iertarea noastră! Ajută-ne să ne îmbogăţim mintea cu gânduri luminoase, despătimitoare!

Iartă-ne, că mulţi habar nu avem că există Liturghie duminica! Roagă-te pentru noi, muribunzii, Părinte Arsenie! Suntem prea ţâfnoşi, nu vrem să îngropăm calomniile, ne preocupă păcatele altora… Păcatul ne dă de gol, ne face laşi… Însă, suntem în miezul planului divin, suntem iubiţi. Iar viaţa lui Hristos trebuie să se exprime în viaţa discipolilor. Pe Cel ce a nimicit moartea Îl slujeşti, Părinte înveşmântat în Hristos!

Ţarina cerească ai dorit, Părinte înveşmântat în Hristos! O cărămidă în zidul lui Hristos eşti, Părinte înveşmântat în Hristos! Hristos este totul pentru tine, adevăr, lumină. pace, Părinte înveşmântat în Hristos! Nu există mai mare asigurare, decât încrederea în Hristos, Părinte înveşmântat în Hristos! Hristos este dorul inimii tale, Părinte înveşmântat în Hristos!

Părintele Arsenie: mărturie, mărturisire, putere de viaţă. Atenţie focusată pe transfigurare, nu pe aparenţe. Transmiterea credinţei este favorizată de întâlnirea cu un astfel de om duhovnicesc. Prislop: certitudinea din noi va naşte certitudini în alţii. Sufletul nemuritor al Părintelui înveşmântat în Hristos este o tăbliţă curată, pe care Duhul scrie semnele Sale. Teolog profund, predicator de excepţie, dăruire nemărginită. Nu există altă Cale, nu există alt Adevăr, nu există altă Viaţă…

La Prislop afli că exişti.

Este o Întâlnire care îţi marchează întreaga existenţă. Este Viaţa lui Hristos, prelungită în sfinţi. După această revelaţie, realizezi că hainele prea mari îţi incomodează trupul, că averile prea mari îţi sufocă sufletul. Eşti eliberat, vrei doar să păstrezi nemurirea. Calea strâmtă nu e cea mai simplă, dar este singura sigură. Înţelesurile se luminează. Nu sunt fericiţi cei (prea) îndestulaţi, ci cei smeriţi.

Părintele Arsenie Boca şi toţi sfinţii te ajută să te branşezi la linia lui Dumnezeu.

Dacă vrei (numai dacă vrei) să trăieşti, păzeşte poruncile! Dar dacă nu vrei, (negreşit) vei muri. Din toată inima ta să Îl iubeşti pe Dumnezeu. El va alunga neprietenii din calea ta, îţi va trimite indicii, semne şi minuni mari (doar să le vezi). Va face milă cu tine (câtă vreme rămâi în ascultare). Vei fi binecuvântat, neputinţa va fi alungată. Mare lucru: să îţi petreci ziua (viaţa) în rugăciune! Roagă-te din toată inima, din tot sufletul, cu toată puterea, cu tot cugetul. Fără Dumnezeu, viaţa ta e doar o zbatere neputincioasă.

Mesajul Părintelui Arsenie Boca limpezeşte minţile nerăbdătoare, reîmpacă familii şi mântuieşte generaţii. Este un mesaj rupt din inima creştinismului. un mesaj autentic, care transmite o stare de linişte şi de fericire, dincolo de filosofia materialistă. Ştim că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, cum ne spune părintele şi de dincolo de moarte. Mesajul este deosebit de optimist tocmai pentru că este realist: prin smerenie, ne vedem păcatele şi ne lăsăm găsiţi de Dumnezeu. Suntem liberi, total liberi faţă de păcat, prin ascultare de Dumnezeu. Nouă mi se întâmplă să mai uităm de Dumnezeu, însă Lui niciodată (să uite de noi). Cheia este evidentă: Creştinismul nu este o afacere de duminica, ci o strădanie de toate zilele. Dumnezeu nu este un bunic de vizitat doar duminica la azil (ospiciu), ci un Tată în legătură permanentă de iubire cu noi.

Găsiţi Prislopul din voi! În fiecare există o oază de linişte, de regăsire interioară, dincolo de agitaţia şi de freamătul zilnic. Alergăm, obosim şi uităm adeseori care este Ţinta urmărită. Hristos este Ţinta, dar tot El este şi Calea. Din fiecare eşec, învăţăm să ne bazăm pe Dumnezeu. Din fiecare eşec, învăţăm să fim modeşti. Din fiecare eşec, învăţăm să ne corectăm. Să fim perseverenţi. Înseamnă că eşecul este doar un pas în drumul spre victorie. Nu cădem în deznădejde, ci spovedim eşecurile, îndreptând fiecare eroare. Există o modalitate simplă de a pune capăt unui obicei prost: Să nu te apuci niciodată de el! Lupta noastră pentru fericire este o confruntare cu o gorilă: nu ne oprim când obosim noi, ci atunci când oboseşte gorila. Fiecare lacrimă de pocăinţă sinceră ne înscrie în Cartea Vieţii. Fiecare zi de post, rugăciune şi milostenie ne apropie de Prislopul Ceresc.

Ce e de făcut?

Ne răspunde Părintele: „În momente de limpezime de minte –  că sunt – să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu.
Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa.
Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră.Să căutăm că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte.Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi”.

Marius MATEI

Sursa: lumeacredintei.com