Relaţia de căsătorie – Cel mai sigur loc de pe pământ
Cu toţii pornim pe drumul căsătoriei cu gândul că se va aplica şi în cazul nostru cuvântul din poveste: „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi“. Chiar dacă am fost sau nu plecaţi pe drumuri rătăcitoare, după terminarea mesei de nuntă, putem spune într-un fel că începe viaţa obişnuită, viaţa pe care a început-o fiul risipitor după întoarcerea acasă.
Inelul a rămas pe deget, dar masa la care s-a servit viţelul cel gras s-a încheiat, oricât de îmbelşugată şi prelungită a fost. Din zilele următoare, cu toţii s-au întors la viaţa de zi-cu-zi, fiecare la treburile lui. La fel fac şi proaspeţii însurăţei, angajaţi de acum, amândoi, într-un drum pe care au hotărât să-l parcurgă împreună până la moarte.
Viaţa împreună, care începe odată cu căsătoria, poate degenera încetul cu încetul într-un loc în care domină frica şi nesiguranţa, în care fericirea poate părea doar un vis pierdut, iar bătrâneţile un coşmar. Sau poate fi transformată în cel mai sigur loc de pe pământ, chiar şi în epoca noastră contemporană, marcată de crize pe toate planurile. Şi Cel Care va păstra acest loc sigur este chiar Mântuitorul Iisus Hristos, dacă vom crede că El e Piatră de susţinere, Stânca pe care clădim edificiul familiei noastre. Pornind de la aceasta, vom putea trece cu nădejde prin osteneala zilelor în care va părea că harul venit la Taina Cununiei ne va fi părăsit, strălucirea soţului sau soţiei va fi pălit şi tot ce mai vedem la el sau ea sunt doar defectele.
Calităţile partenerului – daruri pentru mine
Un punct de sprijin în osteneala zilei de om căsătorit este hotărârea de a-l vedea pe partenerul nostru ca fiind valoros, indiferent dacă acesta ne „demonstrează“ sau nu valoarea sa. Cu toţii suntem valoroşi pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu, după har. Oricât de căzut ar fi cineva, acesta nu-şi pierde calitatea de fiu al tatălui său. Şi oricât de împietrit ar fi cineva, nu poate să nu-şi iubească fiul. Şi dacă acest lucru se întâmplă la noi, oamenii, cu cât mai mult la Dumnezeu, Care ne iubeşte cu iubire infinită, Care este Iubire. Doar că, uneori, poate de cele mai multe ori, nu ne ridicăm la măsura aceasta de a ne respecta noi înşine acest statut ori de a-l respecta pe cel al persoanelor din jur şi mai ales al soţului sau soţiei, pe care îi putem vedea şi în ipostaze mai puţin onorante.
Şi totuşi, cum putem face asta? Cum îi mai putem vedea valoarea?
Jim Daly, autorul cărţii „The Best Advice I Ever Got on Marriage: Transforming Insights from Respected Husbands and Wives“, sugerează în introducerea acestei cărţi că avem nevoie să-l vedem pe partener ca pe un dar nepreţuit de la Dumnezeu, ca pe o comoară. Privindu-l ca pe o comoară, îl vom şi cinsti. Iar când ne cinstim soţul/soţia, o vom face indiferent dacă acesta doreşte asta sau nu, „merită“ ori nu. Este o decizie care nu ţine seama de „meritul“ celuilalt, ci de disponibilitatea şi alegerea proprie de a cinsti pe cineva.
Cinstindu-ne soţul sau soţia ca pe o comoară, se va întâmpla o minune: ni se va deschide inima către el/ea. Pentru că, spune Mântuitorul, „unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta“ (Mt. 6, 21). Dar nu încercaţi să vă consideraţi soţul/soţia o comoară aşa, la general, fără a vă gândi totuşi la câteva lucruri pe care într-adevăr le preţuiţi la el/ea (şi cu siguranţă veţi găsi mai multe, chiar dacă au trecut mulţi ani de când sunteţi împreună şi s-au estompat calităţile care la început se vedeau cu ochiul liber). Apoi, împărtăşiţi această listă şi soţului/soţiei, ori, dacă încă nu puteţi face asta, puneţi această listă în faţa lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru calităţile cu care l-a înzestrat şi care au devenit astfel daruri pentru voi personal.
„Mă simt iubit când…“
Odată ce recunoaştem valoarea partenerului de viaţă, este important să lăsăm ca această atitudine să transpară prin fapte. Aceasta este hrana cu care alimentăm relaţia noastră. Şi ne putem ajuta în acest demers rugându-l chiar pe el să completeze o frază de genul: „mă simt iubit când…“, cu cât mai multe propoziţii.
Într-un seminar organizat de autorul mai sus-amintit, la această întrebare a obţinut o mulţime de răspunsuri, printre care: „te rogi pentru mine şi cu mine“, „mă iubeşti şi mă accepţi necondiţionat“, „mă laşi să intru în lumea ta, îmi împărtăşeşti sentimentele şi gândurile“, „acorzi importanţă sentimentelor mele“, „petreci timp cu mine“, „mă susţii când sunt la pământ“, „îmi faci complimente“, „mă ierţi când îţi greşesc cu ceva“, „îmi spui cât de mult mă apreciezi“, „îţi faci timp să observi ce fac pentru tine şi pentru familie“, „îmi împlineşti nevoile sexuale“, „mă corectezi cu tandreţe şi delicateţe“, „râzi, te distrezi împreună cu mine“. Oricare ar fi răspunsul soţului/soţiei, să aveţi în vedere că acesta este o informaţie de milioane, pe care o puteţi folosi pentru revigorarea căsniciei. Unele răspunsuri vă pot arăta că soţul/soţia are aşteptări imature ori pe care nu le puteţi împlini, pentru că nu este al vostru a împlini. Va fi o descoperire extraordinar de importantă, pentru că veţi putea astlfel înţelege de ce, oricât v-aţi chinuit mai înainte, nu ajungeaţi la inima lui/ei. Acum Îl puteţi ruga pe Dumnezeu să-i arate El Însuşi partenerului că este iubit, pe căile pe care El singur ştie că „merg“ cel mai bine la inima lui, şi aveţi încredere că o va face într-adevăr. Alte răspunsuri vor fi extrem de simple, de genul „pui tacâmurile la locul lor“, iar acest lucru vi se va părea foarte uşor să-l faceţi şi-l veţi face din iubire, ştiind că în acel moment partenerul se simte iubit. Veţi fi uimiţi să vedeţi cum se reînnoieşte relaţia, pornind de la câteva lucruri mărunte. Cineva spunea că „secretul unui mariaj de succes presupune să te îndrăgosteşti de mai multe ori, de fiecare dată de aceeaşi persoană.“ La fel vă urez şi eu.
Articol relatat de portalul doxologia.ro
