Rugăciunea care unește mintea și inima

Este cunoscut că aerul pe care-l inspirăm se duce prin plămâni către inimă. Aşază-te deci, adună-ţi gândul şi îndreaptă-ţi-l pe căile respiraţiei înlăuntrul tău, sileşte-l ca să intre împreună cu aerul inspirat în însăşi inima ta şi reţine-l acolo, nu-i da frâu liber, ci dă-i aceste sfinte cuvinte: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! Şi fă-l să repete cuvintele zi şi noapte.

După ce se va deprinde, gândul va găsi în acel loc bucurie şi veselie în loc de întristare, şi el însuşi va dori să rămână acolo. Precum bărbatul care se întoarce acasă din ţări străine şi nu mai poate de bucurie că-şi vede nevasta şi copiii, tot aşa se umple înţelegerea de nespusă bucurie şi veselie când se uneşte cu inima.

Tito Colliander

Extras din „Calea Asceţilor”, trad. de Pr. Dan Bădulescu, Ed. Scara, Bucureşti, 2002, pag. 76