Rugându-te stai de vorbă cu Domnul faţă către faţă, şi dacă ai gura inimii deschisă prin credinţă şi prin dragoste e ca şi cum ai trage atunci din El bunătăţile duhovniceşti ale Duhului Sfânt pe care le-ai cerut

Rugăciunea este respiraţie duhovnicească; rugându-ne, respirăm Duh Sfânt: întru Duhul Sfânt rugându-vă (luda 1, 20). Aşadar, toate rugăciunile Bisericii sunt respiraţie a Duhului Sfânt, văzduh duhovnicesc şi totodată lumină duhovnicească, foc duhovnicesc, mâncare duhovnicească şi îmbrăcăminte duhovnicească. În rugăciunile şi în cântările Bisericii, pe toată întinderea lor, Se mişcă Duhul adevărului. Tot ce vine în cap din altă parte împotrivindu-se şi hulind este de la diavolul, părintele minciunii, clevetitorul; rugăciunile şi cântările sunt respiraţie a Duhului Sfânt.

„În timp ce ne rugam sau când citeam cuvântul lui Dumnezeu şi alte cărţi având cuprins sfinţit (iar câteodată şi lumeşti dintre cele de îndreptare bună, în care de pildă este descrisă o lucrare a Dumnezeieştii Pronii asupra oamenilor) sau când vorbeam cu alţii despre lucruri folositoare sufletului, am simţit în inima noastră glas de răcoare subţire”. Domnul vă cercetează: Glas de răcoare subţire, şi acolo este Domnul (3 împ. 19, 12).

Nu ai cunoscut că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine? (3 Împ. 19, 12). Nu ştii, oare, că în timpul rugăciunii Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt în tine şi tu în Ei?

Rugăciunea este materia pe care o respiră sufletul, precum văzduhul este materia cea firească pe care o respiră trupul. Noi respirăm prin Duhul Sfânt. Fără Duhul Sfânt nu poţi spune din toată inima nici măcar un cuvânt al rugăciunii. Rugându-te stai de vorbă cu Domnul faţă către faţă, şi dacă ai gura inimii deschisă prin credinţă şi prin dragoste e ca şi cum ai trage atunci din El bunătăţile duhovniceşti ale Duhului Sfânt pe care le-ai cerut.

Când te scoli la rugăciune împovărat de păcate multe şi stăpânit de deznădejde, începe să te rogi cu nădejde, arzând cu duhul, şi aminteşte-ţi că însuşi Duhul lui Dumnezeu ne ajută în neputinţele noastre, mijlocind pentru noi cu suspinuri negrăite. Când îţi vei aminti cu credinţă de această lucrare a Duhului Sfânt în noi, lacrimi de umilinţă vor izvorî din ochii tăi şi în inimă vei simţi pace, dulceaţă, îndreptăţire şi bucurie în Duhul Sfânt, vei striga prin cuvântul inimii: Avva Părinte!

Sfântul Ioan de Kronstadt

Extras din „În lumea rugăciunii”, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011