S-A DESCOPERIT! Studiile științifice confirmă efectul benefic al rugăciunii asupra bolnavilor

Boala și necazurile acționează de multe ori ca un “adjuvant” pentru descoperirea rugăciunii, sau pentru a ne descoperi pe noi înșine.

Precum spunea domnul doctor Pavel Chirilă, atunci când toate mădularele noastre funcționează bine și este “liniște” în organismul nostru, este mai greu să descoperi dimensiuni precum neputința, slăbiciunile, tenebrele și fricile.

Suferința este cea care ne ajută să înțelegem care ne sunt puterile și limitele. Când omul își atinge limitele și se simte total abandonat dinspre ajutorul medicinei clasice sau a celor din jur, apelează la un simț mai profund și mai înalt, care este ascuns în el: rugăciunea.

Efectul benefic al rugăciunii este bine cunoscut de cei care obișnuiesc să se roage des, fie pentru a cere ceva lui Dumnezeu, fie pentru a mulțumi, fie pur și simplu din dorința de a se comunica mereu cu Dumnezeu pentru a se afla mereu sub ocrotirea și povățuirea Lui și a avea astfel siguranța că viața lui este bine cârmuită.

În ultimii ani au fost realizate și cercetări științifice care au confirmat efectul binefăcător al rugăciunii, îndeosebi asupra celor suferinzi. Cel puțin două studii pot fi menționate în acest sens.

Studiul I

Randolf C. Byrd, MD, San Francisco, Calif, Cardiology Division este primul cercetător în acest domeniu. Acesta a realizat un studiu dublu-orb, pe 393 de pacienți aflați într-o secție de terapie intensivă-coronariană.

Pacienții analizați (toți având același diagnostic) au fost împărțiți în două grupuri, cu ajutorul unui computer:

1. grupul-rugăciune – care a inclus 192 de pacienți
2. grupul de control – care a inclus 201 de pacienți

Asupra primului grup de bolnavi s-au rugat oameni din afara spitalului, iar pentru bolnavii din grupul de control nu s-a rugat nimeni. Autorul acestui studiu face precizarea că rugăciunea a fost realizată către “Dumnezeul iudeo-creștin”.

Nici pacienții, nici personalul spitalului, nici autorul acestui studiu nu au știut numele și repartiția bolnavilor dintr-un grup sau altul. Din acest motiv, acest studiu dublu-orb întrunește toate toate calitățile unei cercetări științifice valide.

REZULTATE

Rezultate bune: una din următoarele situații clinice:

• cateterizarea inimii stângi;
• angină pectorală stabilă de cel puțin 6 ore durată;
• tahicardie ventriculară self-limiting în primele 72 de ore de la infarctul acut;
• tahicardie supraventriculară;
• bloc atrio-ventricular de gradul III cu implantare temporară de pace-maker;
• insuficiență cardiacă congestivă fără edem pulmonar acut;
• fără complicații

Rezultate intermediare: una din următoarele situații clinice:

• moderată sau severă angină instabilă fără infarct;
• insuficiență cardiacă congestivă cu edem pulmonar acut;
• fără intervenții chirurgicale pe cord;
• bloc atrio-ventricular cu nevoia de pace-maker permanent;
• pneumonie fără insuficiență cardiacă congestivă;
• combinația a 2 evenimente din categoria “rezultate bune”

Rezultate slabe: una din următoarele situații clinice:

• intervenția chirurgicală pe cord;
• readmis într-o unitate de supraveghere coronariană după un infarct acut cu angină instabilă;
• extensia infarctului inițial;
• accident cerebro-vascular;
• stop cardiorespirator;
• necesitatea ventilației artificiale;
• insuficiență cardiacă congestivă cu edem pulmonar acut și pneumonie;
• șoc hemodianmic datorat sepsis-ului sau insuficienței ventriculare stângi

Studiul II

Al doilea studiu, realizat tot de cercetătorii americani, a inclus 910 bolnavi: 466 repartizați în grupul de rugăciune, și respectiv 524 în grupul de control.

Pentru cei 466 de bolnavi din primul grup s-a făcut rugăciune timp de 4 săptămâni. Concluziile autorilor au fost acestea:

“De departe, rugăciunea pentru vindecarea bolnavilor a ameliorat scorul CCU (Coronary Care Unit).” Acest rezultat sugerează că rugăciunea poate fi un ajutor efectiv în ridicarea nivelului de îngrijire medicală.”

Dr. Pavel Chirilă însuși mărturisește că bolnavii din cabinetele spitalului său au avut o evoluție mai bună din momentul în care a fost deschis un paraclis cu preot și sluje dedicate acestora.

”Am și acum în memorie un caz de la începuturile carierei mele: un copil cu hematurie de o cauză neprecizată (în ciuda internărilor în clinicele de specialitate). I-am dat niște remedii homeopate și l-a pomenit zilnic la rugăciune. Hematuria a dispărut în următoarele zile. după un an, apreciind că “nu mai e cazul”, am încetat să mă mai rog pentru el. A doua zi m-a sunat mama lui să mă înștiințeze că feciorul ei a urinat din nou cu sânge.“

Sursă articol: “VINDECAREA”, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ed. Christiana – lataifas.ro