Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea putere să nu ne legăm de pământ și să uitam astfel să privim spre cer
Traim intr-o lume care se afla intr-o continua miscare. Alergam dupa bogatii, dupa bani, dupa pozitie sociala, dupa un trai mai bun si rareori ne oprim sa aflam o clipa de pace, o clipa de iubire, o clipa cu noi insine.
Aseara ma intrebam ce as putea citi ca sa-mi alin sufletul obosit de atata ”alergatura”. Cautam ceva care sa ma apropie mai mult de Dumnezeu, care sa ma determine sa ”tanjesc” dupa EL. Am privit in biblioteca, am luat o carte, am rasfoit-o, apoi am repetat de cateva ori aceasta operatiune cu alte cateva carti, pana cand am vazut cartea Cuviosului Siluan Athonitul – Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei. Cuvintele de suflet, pline de intelepciune ale Cuviosului Siluan, m-au trezit la adevarata realitate. Un dor de Dumnezeu a umplut sufletul meu si o rugaciune simpla a inundat inima:
„Doamne, da-mi sa te iubesc numai pe Tine.
Tu m-ai zidit, Tu m-ai luminat prin Sfantul Botez, Tu mi-ai iertat pacatele si mi-ai dat impartasirea Preacuratului Tau Trup si Sange; da-mi si puterea de-a ramane totdeauna intru Tine.
Doamne, da-ne pocainta lui Adam si sfanta Ta smerenie.”
Ce simpla este calea Domnului, dar ce complicati suntem noi, oamenii. Daca am avea destula iubire de Dumnezeu si de aproapele am intelege sa fim smeriti, sa luptam lupta cea dreapta si sa pazim poruncile Lui.
„Tanjeste sufletul meu pe pamant si doreste cerul”. Copilul mic, cand se naste primul lucru pe care-l face este plansul, un strigat de dor dupa o Imparatie pe care a parasit-o pentru a ajunge in aceasta lume, spunea un parinte. Traim o viata cu acest dor de cer. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne dea putere sa nu ne legam de pamant si sa uitam astfel sa privim spre cer.
Intr-o lume in permanenta schimbare constanta noastra sa fie DUMNEZEU.
Ana P.
