SĂ VĂ UITAȚI CÂTE RUDE AVEȚI LA EVENIMENTELE VIEȚII! CÂTE RUDE SAR CÂND AVEȚI UN NECAZ, CÂND FACEȚI O CASĂ, CÂND AVEȚI O BOALĂ, CÂND AVEȚI O PRIMEJDIE…
Stiti care este raspunsul: Nu te-am deranjat, stiam ca ai greutati si nu am vrut sa te mai incurc! Putea sa te „incurce” dar nu a vrut sa te incurce, putea sa te ajute, nu a putut.. era ocupat cu altceva!
Vin evenimentele vietii, iti cresti copii, ai datorii, ai banci care te ingramadesc si te incalcesc, ramai somer si ai nevoie de un loc de munca..
Cine vine sa te intrebe: „Ce faci frate? Poate ai nevoie de un ban, de o paine, de un prieten?
Si incercati sa vedeti cata lumea vine, atunci cand trece în neființă cineva si au ramas atatea lucruri in urma: case, gradini, bani si avere! Atunci veti vedea si veti cunoaste arborele genealogic de la Matei – de trei ori cate paisprezece neamuri.. „Hoitul miroase si atrage corbii!
Pilda – cand alergi in zadar dupa lucruri care nu folosesc si nu ai masura lucrurilor, te autodistrugi!
Un lucru care pe mine ma preocupa si pe dumneavoastra ar trebui sa va intereseze: „Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot?”(Matei 6:27)
Adica ce ai putea sa faci tu in plus, ca restul lumii, ca sa devii mai interesant ca restul lumii?
Chiar daca ai ajuns bogat, imparat sau ministru.. tot pleci din viața asta! ” Si m-am uitat in urma mea si am vazut oase goale si tarana..”, adica cimitirul. El se uita la groapa, si o contempla.. „care-i ostasul, care-i saracul, care-i imparatul, care-i bogatul?”
O CLIPA SI VIATA PE TOATE LE RAMANE!
Iar Solomon spune: „Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni! Ce folos are omul din toata truda lui cu care se trudeste sub soare? Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane totdeauna! Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi. Vantul sufla catre miazazi, vantul se intoarce catre miazanoapte si, facand roate-roate, el trece neincetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat.Toate lucrurile se zbuciuma mai mult decat poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de cate vede si urechea nu se umple de cate aude.
Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare..”(Eccle. 1:2-9)
