Se duce în focul gheenei, dacă moare fără să ierte

Omul ar posti, ar merge la biserică, ar face milostenie, s-ar închina, ar ţine curăţia cu soţia sa după legea căsătoriei, s-ar împăca cu fratele său, ar lăsa tutunul, beţia, înjurăturile, ar lăsa zgârcenia, otrava nemilostivirii şi ura către fratele său, toate le-ar lăsa… dar nu-l lasă pricina închipuită de el.

Găseşte pricină, şi zice: „Dar cum să-l iert eu pe celălalt, dar eu sunt cineva, şi apoi m-a şi supărat!”. Pune vina pe celălalt, nu pe sine şi, găsind pricina aceasta, nu-l iartă pe acela şi, legat de satana, orbit şi prins cu inima în ghearele lui, se duce în focul gheenei, dacă moare fără să ierte.

N-auzi ce spune Duhul Sfânt: „Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele” (Psalmul 140, 4).

Părintele Cleopa Ilie

Extras din ”Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pag. 228