Sectanții sunt ca musca care bâzâie calul de tracţiune: e şucărită că şi-a permis calul să transpire tocmai pe ea!

Fraţii ăştea, săracii, zic că şi ei sunt pe cale. Doamne ajută! Oamenii aceştea au o problemă însă, şi problema lor fundamentală este că întotdeauna ne socotesc pe noi obraznici.

Vine musca bâzâie calul de tracţiune – şi musca e şucărită că şi-a permis calul să transpire tocmai pe ea! Cam aşa e şi cu oamenii ăştea! Ei bâzâie pe istoria omenirii: Bzzz…Ştiţi cum? Părintele Lossky avea o vorbă foarte interesantă:

„Sectele în general, sunt ca nişte bălţi care s-au umflat în urma umflării apelor unui fluviu, care au ieşit în afară, au umplut locurile mai adâncoase şi din câmpuri.

Apele s-au retras, şi-au continuat dinamica lor curată, pură, de la izvor către vărsare, însă bălţile au rămas pe loc, s-au umplut de broaşte şi zic: Noi suntem din fluviu! Facem parte din fluviu. Dar ele put de înţepenire.”