Servitorii antihristului se străduiesc mai mult decât orice altceva să-L scoată cu forţa pe Dumnezeu din viaţa oamenilor

Într-o analiză profundă asupra lumii contemporane, Arhiepiscopul Averchie subliniază o realitate tulburătoare, în care credința este subminată nu prin persecuții sângeroase, ci printr-o influență subtilă, dar devastatoare asupra vieții spirituale a oamenilor. În volumul Ortodoxia Adevărată și Lumea Contemporană, el avertizează asupra unui pericol major pentru sufletul creștin, venit din direcția unui trai comod, lipsit de suferință vizibilă, dar care înlocuiește treptat nevoia de Dumnezeu cu atracțiile lumii materiale.
Citește și: ‘Vrei să te însori? Du-te și vezi bunica.’ Nu părinţii, ci bunicii, asta este foarte important
„Servitorii antihristului se străduiesc mai mult decât orice altceva să-L scoată cu forţa pe Dumnezeu din viaţa oamenilor, astfel încât oamenii, mulţumiţi de comfortul lor material, nu ar simţi nevoia de a se întoarce la Dumnezeu prin rugăciune, nu şi-ar aminti de Dumnezeu, chiar ar trăi ca şi când El nu ar exista.
Această observație scoate în evidență o strategie insidioasă: oamenii nu sunt forțați să renunțe la credință, dar sunt împinși către o existență în care Dumnezeu devine irelevant. Lumea modernă, prin abundența ei de distrageri și tentații, creează o capcană invizibilă care, deși pare inofensivă, erodează profund conștiința spirituală.
„Prin urmare, întreaga ordine a vieţii din zilele noastre în aşa numitele ţări ‘libere’, în care nu există persecuţii sângeroase deschise împotriva credinţei, unde fiecare are dreptul de a crede aşa cum îşi doreşte, este un pericol şi mai mare pentru un creştin (decât persecuţia deschisă), căci îl ingenunchează cu toată fiinţa la pământ, determinându-l să uite de cer.”
Această viziune subliniază paradoxul lumii moderne: libertatea aparentă de credință poate deveni mai periculoasă decât persecuția directă, deoarece nu produce martiri, ci indiferență spirituală. Un creștin aflat sub persecuție știe că trebuie să-și apere credința, însă într-o societate care îi oferă toate comoditățile, dar îl separă subtil de Dumnezeu, riscul este mai mare – pierderea sufletului fără ca măcar să-și dea seama.
„Întreaga cultură contemporană, îndreptată spre realizările pur pământeşti şi forfota frenetică a vieţii legate de ea, îl ţine pe om într-o stare constantă de goliciune şi ignoranţă, ceea ce nu-i oferă nici o şansă de a merge puţin mai adânc în sufletul lui, şi astfel viaţa sa spirituală moare treptat.”
Într-o lume obsedată de progres, tehnologie și satisfacție instantanee, omul modern este prins într-un vârtej de activități superficiale care îl împiedică să-și privească sufletul. Această goană neîncetată, mascată sub pretextul evoluției și succesului, îl ține pe om departe de liniștea necesară pentru rugăciune și introspecție, iar în acest fel, credința ajunge să se stingă în mod imperceptibil.
Citește și: Cum putem iubi pe cineva care ne face rău?
Astfel, mesajul Arhiepiscopului Averchie devine un avertisment deosebit de actual pentru omul contemporan: în timp ce privim cu atenție amenințările evidente la adresa credinței, trebuie să recunoaștem și pericolele subtile ale confortului excesiv și ale distragerilor constante, care ne fură treptat sufletul și ne îndepărtează de adevărata viață spirituală.