Sf. Ioan Scărarul: Cum se pot mântui creştinii, trăind în lume

Am auzit pe unii care petrec în lume cu nepăsare, zicând către mine: ’’Cum putem noi, care vieţuim în lume să ne mântuim’’? Acestora le-am răspuns: ’’Toate lucrurile bune pe care le puteţi face, faceţi-le: nu defăimaţi pe nimeni, nu furaţi de la nimeni, nu minţiţi faţă de nimeni, nu vă înălţaţi faţă de nimeni, nu urâţi pe nimeni, nu vă despărţiţi de adunările de la slujbele din biserică, pătimiţi împreună cu cei lipsiţi, nu pricinuiţi nimănui sminteală, de ce este al altuia să nu vă apropiaţi. De veţi face aşa, nu veţi fi departe de Împărăţia Cerurilor’’.

Extrase din ’’SCARA’’:

I.19 Temelia cea bună are trei straturi şi trei stâlpi: nerăutatea, postul şi neprihănirea.

IV.34 E un lucru bun a te minuna de ostenelile sfinţilor. Dar e un lucru pricinuitor de mântuire a râvni să faci la fel.

V.2 Pocăinţa este învoiala cu Dumnezeu pentru o a doua viaţă.

VIII.4 Începutul nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii.

X.10 Negreşit, în cele ce vom cleveti pe aproapele, în acelea vom cădea şi noi.

XI.2 Multa vorbire este catedra slavei deşarte.

XIV.3 Cel ce mângâie pe leu îl domesticeşte adeseori, dar cel ce mângâie trupul, îl sălbăticeşte şi mai mult.

XV. 15 În cei începători căderile se ivesc totdeauna din desfătare. În cei de la mijloc, din mândrie. Iar în cei ce se apropie de desăvârşire, numai din osândirea aproapelui.

XVI .8 Începutul iubirii de arginţi e motivul milosteniei. Capătul ei este ura faţă de săraci.

XXI.6 Tot cel iubitor de arătare este iubitor de slavă deşartă.

XXII.2 Începutul mândriei este sfârşitul slavei deşarte.

XXV.21 Când gândul nu se mai făleşte cu darurile fieşti, e semn că a început să se însănătoşeze.

XXVI.5 Să ne fie în toate, după Dumnezeu, drept ţintă şi îndreptar, conştiinţa.

XXVIII.43 Numai cele agonisite cu multe cereri şi în timp îndelungat, ne rămân statornice.

XXX.12 Creşterea fricii de Dumnezeu pune început iubirii.

Sfantul Ioan Scararul