Sf. Paisie Aghioritul: ”Un creștin nu trebuie să fie fanatic!”
Un creștin nu trebuie să fie fanatic; el trebuie să aibă dragoste pentru oameni și să fie sensibil față de toți oamenii. Cei care lanseaza comentarii asupra altor persoane, chiar dacă acestea sunt adevărate, pot provoca rau.
Am întâlnit odată un teolog, care era extrem de pios, dar care avea obiceiul de a vorbi cu oamenii seculari din jurul lui într-o manieră foarte dura; Metoda lui lovea atat de adânc, încât ii marca foarte grav. Mi-a spus odată: „În timpul unei adunari, am spus cutare și cutare lucru unei doamne”. Dar, modul prin care i le spusese, era zdrobitor. „Uite”, i-am zis, „ii poti da unei persoane o coroana impanzita de aur si de diamante, dar prin modul in care i-o dai, ii poti sparge capul”.
Să nu aruncam cu pietre in tovarășul vostru, într-o asa-zisa „maniera creștina”. În prezența altora – daca cineva comenteaza despre cineva care a pacatuit, sau vorbeste plin de zel despre o anumită persoană, el nu este mișcat de Duhul lui Dumnezeu; el este mișcat de un alt duh.
Calea Bisericii este dragostea; aceasta este diferită de calea legalistilor. Biserica priveste totul cu toleranță și urmărește să ajute fiecare persoană, indiferent ce a facut si cine este acea persoana.
Am observat un fel aparte de logică, la anumite persoane evlavioase. Evlavia lor este un lucru bun, iar predispozitia lor spre bine este tot un lucru bun; cu toate acestea, este nevoie de un anumit discernământ spiritual și de masura, astfel încât evlavia sa nu fie însoțită de îngustime sau de confuzie puternica. Cine are cu adevarat o stare duhovniceasca, trebuie să aiba si sa demonstreze discernământ spiritual; în caz contrar el va rămâne pentru totdeauna atașat „literei legii”, iar litera legii poate fi destul de ucigatoare.
O persoană cu adevărat umila nu se comportă ca un profesor; ea va asculta și, ori de câte ori i se va solicita opinia, ea va răspunde cu umilință. Cu alte cuvinte, ea răspunde ca un elev. Cel care crede că este capabil să-i corecteze pe alții, este plin de egoism.
O persoană care începe să facă ceva cu o intenție bună și, în cele din urmă, ajunge la un punct extrem, este o persoana lipsita de discernământ. Acțiunile sale demonstreaza un soi de egoism latent, care este ascuns sub acest comportament; persoana este constient de asta, stie ca nu este bine, motiv pentru care adopta extreme.
Acest lucru se aseamana cazului inchinatorilor-icoanei și luptatorilor-icoanei. Extreme au fost la unii, extreme au fost si la ceilalti!
Primii au ajuns pana in punctul in care răzuiau icoana lui Hristos pentru a arunca praful în Sfântul Potir, astfel încât Sfânta Împărtășanie sa poata deveni – cum s-ar zice – mai buna; ceilalți au ars din nou icoanele, dar pentru a le indeparta.
Sursa: lonews.ro
