Sf. Paisie ne-a avertizat: Un mare război între ruși și europeni va aduce vărsare de sânge!

Sfântul Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai cunoscuți monahi ai Ortodoxiei din secolul XX, a lăsat în urmă numeroase învățături și profeții despre viitorul lumii, dintre care unele vizează în mod direct soarta Turciei, a Constantinopolului și a ordinii mondiale. În relatarea sa, el face referire la un conflict major care va duce la transformări geopolitice semnificative și la o reașezare a forțelor în lume.
„Turcii vor fi distruși. Ei vor fi eradicați pentru că sunt o națiune care a fost construită fără binecuvântarea lui Dumnezeu. O treime dintre turci se vor întoarce de unde au venit, în adâncurile Turciei. O treime va fi mântuită pentru că vor deveni creștini, iar cealaltă treime va fi ucisă în acest război. Aceasta se bazează pe profeția Sfântului Kosma.
Constantinopolul va fi eliberat, va redeveni grec. Hagia Sofia se va deschide din nou. Turcia va fi disecată în 3 sau 4 părți. Numărătoarea inversă a început.
Evreii, în măsura în care vor avea o mare putere și ajutorul conducerii europene, vor deveni mândri și insolenți peste măsură și se vor comporta fără rușine. Vor încerca să conducă Europa.
Vor juca tot felul de trucuri, dar persecuțiile îi vor determina pe creștini să se unească complet. Cu toate acestea, ei nu se vor uni în modul dorit de cei care acum se angajează în diverse mașinațiuni pentru a crea o singură „biserică” unită sub o singură conducere religioasă.
Creștinii se vor uni pentru că situația care se desfășoară va separa în mod natural oile de capre. Apoi profeția: „O turmă și un păstor” se va împlini de fapt.”
Această profeție face trimitere la un viitor război cu consecințe dramatice pentru Turcia, pe care Sfântul Paisie o vede împărțită și înfrântă. Referirile sale la Constantinopol sugerează o revenire a orașului sub stăpânire greacă, un deziderat istoric pentru unii ortodocși care consideră acest loc un simbol al creștinătății. În același timp, el subliniază un fenomen global în care persecuțiile împotriva creștinilor ar duce, paradoxal, la o unire spirituală autentică, separată de încercările contemporane de a crea o unificare artificială a creștinismului sub o singură autoritate.
Viziunea sa despre evoluția geopolitică și religioasă a lumii rămâne un subiect de reflecție intensă în mediile ortodoxe, fiind interpretată în diferite moduri, mai ales în contextul actualelor tensiuni internaționale.